Nu știu de ce reacționez așa...Adică, oare nu e și el un om? E om, e o persoană, ca și mine și ca și alții...Atunci, de ce fac ceea ce fac? Uneori cred că e mai sănătos el decât mine. Idei peste idei, vorbe peste vorbe, îl urăsc...URĂSC felul lui de a fi...E insuportabil. Dacă mintea pe care o are este capabilă să înregistreze lucruri, de ce nu le folosește? De ce le pierde? Secunde, minute, ore, altă lume. Nu este izolat, și totuși e singur. Modelul lui este preluat de alți oameni, lucru care mă irită. BOLNAV? Nu... MENTALITATE REDUSĂ? Poate. Și totuși, s-a inventat cuvântul care îl definește: SCHIZOFRENIA. Mi-e greu să spun și să scriu acest cuvânt, dar nu găsesc altul. CAPTIVAT doar de lucrurile pe care le găsește interesante, ȘCOALA-ceva lipsit de orice importanță pentru el, și joaca...joaca, e ceea ce iubește. Sentimente? Ar fi, dar nu îi este permis să le împărtășească cuiva...RAȚIUNE? Nu există, face totul după cum îi dictează mintea bolnavă...este bolnav, dar nu într-o măsură așa mare. Și nu se va vindeca niciodată, deoarece este imposibil să schimbi mentalitatea cuiva. „Se poate ameliora” CUM? Prin izolare? Asta nu e ameliorare...Prin CALMANTE? Nici gând...NU EXISTĂ...metode de ameliorare treptată: puțină afecțiune(pe care nu o primește, și eu nu o să i-o ofer), un mediu calm(nu o să îl aibă) și educație(nu o poate primi)...
ÎL URĂSC...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu