sâmbătă, 30 iulie 2011

SESIUNEA II „TOAMNĂ” BAC

Știm că se apropie sesiunea II pentru aceia dintre noi care nu au luat B.A.C-ul din prima sesiune și vreau să prezint în premieră primul model aprobat de Ministerul Educației Bla Bla Bla, subiect la limba și literatura română.
Să privim varianta:

 ...
Deci voi, puneți-vă pe învățat și pe ascultat manele, că dacă nu, e jaleee!!! =))

joi, 28 iulie 2011

GÂNDURI ÎN MIEZUL NOPȚII(I)

Și văd...
O singură scăpare din labirintul în care sunt închis.
Și cred...
În ultimele momente în care am sperat că o să se schimbe totul.
Și simt...
Durerea oarbă care se infiltrează spontan în fiecare fibră de timp ce trece prin mine.
Și vreau...
Să aflu răspunsul la întrebarea ce mă chinuie permanent.
 ..........................................................................................................................
De ce?
 ...orice lucru frumos durează prea puțin, în timp ce un rău durează o eternitate?
 ...orice clipă de fericire aduce după sine un izvor nesecat de lacrimi amare?
 ...ochii care m-au privit odată cu blândețe, acum sânt închiși?
 ...........................................................................................................................
Nu găsesc răspuns. Caut, dar în zadar, căci nu mi se deschide nicio portiță înspre fantastic. 
Trăiesc în iluzii, mă regăsesc în neșanse, zgârii în orgoliu, dorm în vise și mă trezesc în disperare. 
Și totuși, un singur lucru nu înțeleg. De ce mereu oamenii îmi spun „o să fie bine, ai să vezi...”, „nu te teme, se va rezolva”, „învață și o să se schimbe totul..”, când defapt, nu e așa? De ce mă forțează să cred în minciuni? De ce nu spun, pur și simplu, adevărul? Crezând că o să mă determine să lupt, mă fac doar să fiu mai vulnerabil și să cad mai ușor...
Nu mă poate determina nimeni să fac ceva ce nu vreau, asta e clar. Sunt doar eu și nimeni altcineva. Dacă ar exista o persoană care să mă poată determina să fac un lucru înspre binele meu, atunci acea persoană s-ar afla aici, acum, lângă mine, și nu acolo...
 ...
Am prins destui fluturi în plasa cea veche, e ruptă și deja i-am pierdut pe toți. De ce m-am chinuit să-i prind? Poate că, dacă luam de la bun început o plasă mai rezistentă, nu aș fi scăpat niciunul. 
...Dar oare, aș fi prins tot atâția câți am reușit cu plasa asta?



duminică, 24 iulie 2011

MEDITAȚIE...

Unde se termină un vis, începe altul...




Nu gândi că le știi pe toate...Defapt, nu știi nimic...

vineri, 22 iulie 2011

ULTIMA LUPTĂ, ULTIMA SUFLARE! HARRY POTTER AJUNS LA FINAL...SI CE FINAL!!!

Hello lume. Am revenit, deocamdată. Am cam lipsit ceva timp, însă am fost super-ocupat cu umblatul pe la facultăți și alea-alea. Mi-am făcut totuși timp să revin și să vă mai încânt cu una, alta. Deci, să-i dăm drumul!
 ...
Aseară(21.07.11), am avut ocazia să vizionez ceea ce așteptam încă din anul precedent, și anume, ultimul film din seria Harry Potter.
După ce, în urmă cu câteva zile am văzut trailerul oficial pe la ceva canal de știri(PROTV, da nu-s sigur) și am rămas ceva de genul :-O, mi-am zis că TREBUIE să văd filmul ăla și am și reușit, în cele din urmă.
 ...
Dacă în prima parte, acțiunea a cam lipsit din scenă, ei bine, în ultima parte își face prezența permanent, eroii confruntându-se cu pericolul în fiecare secundă. Drama își spune cuvântul, întâmplările fiind triste, doar finalul sparge dramatismul, binele învingând răul.
Ce pot să mai spun? Efectele speciale sunt de nota 10*, iar cu tehnologia 3D se anunță a fi ceva „magic”.
Ceea ce am remarcat din primele minute este incredibila coloană sonoră(soundtrack) care face filmul mult mai bestial!!!
Prin urmare, nu am ce să vă spun, decât că RECOMAND acest film tuturor fanilor seriei Harry Potter și nu numai.


Ceva din coloana sonoră:



Fermecător, așa-i? 
 ...
A, era să uit. Dacă doriți să vizionați ONLINE ultima parte din seria Harry Potter, într-o calitate BUNĂ și subtitrat:



luni, 4 iulie 2011

ULTIMELE CUVINTE...ÎNAINTE DE A INTRA ÎN VACANȚĂ(MULȚUMIRI)

Hey, dragi cititori, a trecut și B.A.C.-ul și sunt fericit să spun că mă aflu printre acei 44,7% care au promovat cu succes(sau nu) examenele de anul acesta. Despre scandalurile de la TV(mai precis, (i)Realitatea TV), nu am ce să vă spun, decât că se face rating și totodată mare vâlvă pentru nimic.
Ministerul nu e vinovat pentru „dezastrul” de anul acesta, ci elevii care, au încercat să promoveze prin toate metodele posibile, exceptând cea în care trebuiau să învețe. Legat de părinții nemulțumiți de rezultatele odraslelor lor, îi rog personal să înceteze cu acuzațiile și comentariile la adresa profesorilor, care și-au făcut treaba cinstit și corect(neah, nu prea, dar nu deschid subieectul legat de „aranjarea” B.A.C.-ului, că îmi pornesc nervii :)) ). 
 Tot prin această cale, vreau să îmi felicit colegii pentru rezultatele obținute și pe voi, ceilalți care ați scăpat cu bine de „dezastru” și vreau să le urez multă baftă celor care nu au fost norocoși și repetă examenele în sesiunea August/Septembrie. 
 ...
În altă ordine de idei, pot să afirm și eu, în sfârșit, că a venit vacanța. Mă rog, cât o dura, asta nu știu, dar, cert e că acum am scăapt de stres, frică, emoțiii, alea-alea. Mă simt ușurat. Și acum, câteva cuvinte de-ale mele, ca să închei acest post așa cum se cuvine:
 ...
În față, mă așteaptă acel lucru de care mi-este frică. Acel „nou” pe care, am vrut să îl amân mereu, să trăiesc în același mediu în care m-am obișnuit, să fiu tot EU. Însă am descoperit că nu pot fugi la nesfârșit de viitor. Știam și înainte asta, însă mereu speram la ceva care îl va întârzia considerabil...Liceul-nu a fost destul, cu toate că a durat 4 ani, câteoadată simțeam că va dura o veșnicie și speram să se termine cât mai repede. 
Acum, în momentul de față, îmi doresc a nu se fi terminat niciodată. 
(...) 
Am ajuns în punctul în care nu voiam să fiu nevoit să staționez, punctul în care trebuie să analizez toate aspectele plăcute/neplăcute ale unui viitor nou, și să le pun în balanță. Nu ar fi prea greu dacă nu ar interveni alte impedimente(nu le numesc, pentru că se subînțelege despre ce este vorba). În situația actuală, ce ar trebui să urmăresc? Ce va urma? Spre ce potecă să îmi îndrept pașii? 
(...)
Rămân doar acele „mici” lucruri pe care le-am lăsat în urmă. Prietenii solide care sunt menite să reziste în ciuda celor mai nefaste obstacole/situații, special concepute spre a nu trăda o încredere de fier. Zâmbete pierdute prin parcuri, pași rătăciți prin mulțime, clipe speciale, momente unice, zile prea scurte, ani minunați...Merită oare lăsate în spate? Privirea mea nu e tocmai ațintită spre „înainte”, deseori privesc înapoi și mai adaug un „of” la colecția fondată odată cu schimbarea...
Prietenii-oamenii care m-au îndrumat în această „călătorie” fără întoarcere, mi-este imposibil să îi las, pur și simplu. Poate că voi cunoaște alți oameni, voi avea alte principii, însă nu îi voi putea compara niciodată cu aceștia pe care i-am câștigat în acești ani. Acești oameni m-au ajutat să devin cine sunt(mă refer la părțile pozitive care sălășluiesc în iatacul sufletului meu), m-au ajutat să îmi formez propriile idei și concepții despre lumea în care, vrem/nu vrem, suntem obligați să ne petrecem un timp nedeterminat. Oamenii cu care am conviețuit o bucată din viață, aceștia sunt pilonii pe care am început să îmi clădesc „castelul”. Vă mulțumesc din suflet(mă rog, acesta pe care îl am) pentru că ați fost TOTUL pentru mine. 
(...)
Iar tu, cel mai bun, cel mai iubit, de tine mi-e foarte greu să mă despart. În 4 ani am trecut prin multe chestii care ne-au ajutat să ne cunoaștem mai bine și să consolidăm o prietenie pe care o vreau a fi indestructibilă. În anii ce au trecut am învățat multe de la tine, și n-am avut niciodată ocazia să îți mulțumesc cum s-ar cuveni. În plus, aș fi vrut să am curajul să îți spun toate astea privindu-te în ochi...
Nu știu în ce măsură m-ai suportat atâta amar de vreme(serios, mă bucur că ai reușit) și am avut pe cine să mă bazez în orice fel de situație/problemă(o,da știu că am avut multe :)) ), lucru pe care mi-l doaream încă dinainte să „te cunosc”(spun asta deoarece știm noi în ce împrejurări am avut ocazia să te cunosc așa cum ești, defapt). Nu regret nici o zecime de secundă că te-am cunoscut...
Încă nu îmi vine să cred că s-a terminat. Încă sper că o să mai fie ceea ce a fost(da, e imposibil, știu). Știi, cuvintele acelea „Ne vedem mâine la școală :) ”, aș fi vrut să mai exprime adevărul câteodată...Le citesc și zâmbesc, apoi îmi dau seama că e o iluzie tristă...
Ar fi multe de zis, chiar dacă ți-am scris acele pagini, aș putea scrie o carte întreagă...Însă nu vreau să îți dau dureri de cap, ajunge cât te-am „stresat” 4 ani de zile, nu vreau să fie așa și acum. 

Aș vrea să mai trăiesc încă  o viață,
Să mă mai bucur sau să plâng, orice ar fi,
Doar să îmi mai apari o dată-n față,
Și să îmi fi alături, înc-o zi...

Să ne mai pierdem prin vitrine colorate,
Să ne plimbăm prin parcurile verzi,
Să le mai lăsăm măcar o clipă-n urmă, toate,
Știu, e prea mult, vreau să-nțelegi...

Dacă îți cer prea mult, acum îmi cer iertare,
Și spun iar „Mulțumesc mult!” pentru tot.
În minte o imagine din nou apare,
Și crede-mă, că nu vreau să o șterg, și nici nu pot...


Finalul e neinspirat, că nu am rime
Când trebuie să-ți spun „La revedere”,
Și nici un vers nu mă inspiră îndeajuns 
Să-mi scot cuvinte calde, din tăcere...

Prietene, aceste versuri, incomplete,
Ți le dedic cu cel mai mare drag
Și tind să cred că poate-odată,
O să te mai revăd, și-o să-mi apari în prag.



 (pentru cel care mi-a fost coleg, prieten, frate,...și nu m-a lăsat niciodată)


„Și așa vom fi...Până vom muri..Prieteni buni..Pe viață..”



Pe curând...Nu știu când o să revin, însă vreau doar să vă urez

VACANȚĂ PLĂCUTĂ TUTUROR



 Și acum, mă retrag...

vineri, 1 iulie 2011