miercuri, 19 aprilie 2017

1992-2017

Ştia...ştia că aşa o să sfârșească. A încercat mereu să amâne ziua asta, însă nu ar fi durat la nesfârșit.
La început a fost curiosul, cerşea atenție şi îi plăcea că are cititori, din clasă, din liceu sau de pe site urile pe unde își putea promova "blogul". A încercat să avanseze, a avut parteneriate cu Ove (omule, nu ştiu ce s-a întâmplat cu tine, dar dacă vezi asta...caută-mă, fac cinste cu o bere..sau zece), Paul(tinere..sper că ești bine pe unde ești), Andrei(văd că ai renunțat la "meseria" asta, cred şi sper că ți-ai găsit fericirea) şi alte nume.
După un timp, a fost "omul". A început să își dea cu părerea despre țară, reguli, nereguli, legi, gogomănii politice şi altele. A scris şi despre Dumnezeu, pe atunci credea şi îl respecta (încă era copil). A fost şi critic, amuzant, sarcastic şi răzbunător. A avut fani, cititori fideli şi prieteni.
În ultimă fază a fost "artistul". Nu se mai ocupa cu promovările de prostie şi incultură, doar își posta creațiile. Unele triste, altele despre neam şi patrie, dar majoritatea despre trăirile proprii. A fost, a trăit, a plecat.
Acum, nu mai este, dar va putea fi citit oricând, aici. A plecat, dar şi-a lăsat trăirile şi "arta". Nu mai cere atenție, blogul nu mai este citit, mesajul însă rămâne.
Vă mulțumește în scris vouă, celor care ați fost alături de el în această..realitate paralelă, ați trăit cu el emoții, râsete sau simple păreri de rău. Vă mulțumește şi vă lasă, din păcate, astăzi.
Ar fi fost spațiu de mai mult, dar şi-a terminat trăirile. Nimic nu mai există, nimic nu va mai fi. Aici, îi este viața. Dincolo de linii, rămâne scrisul.

Se stinge astăzi ultima lumină,
Își drege glasul, până azi, vioi,
Închide ochii roşii spre odihnă
Şi pleacă..pleacă dintre voi.

Vă cheamă să ciocniți cu dânsul,
Poet nebun, aprins între cuvinte,
Primit în râsete, rămâne plânsul,
În lacrima ce nu mai minte.

Lăsați-l după chef, să mai petreacă,
La miez de noapte, musafirul vine,
Îi dă şi cheia porții ce-l apleacă
Şi-l duce singur, dincolo de bine.

Să nu îl plângeți, şi-a urmat cărarea,
Un drum ce viața nu i l-a deschis.
De azi trăiește, alăturea cu marea,
Cu valuri, ploi şi oglindiri de vis.

'Adio' e cuvântul care mai rămâne,
Când şi-a băut viața, cu paharul,
A ridicat pământuri din ruine,
Dar l-au lăsat atunci, doar cu amarul.

Adio, vă mai scriu acum o dată,
Mă veți găsi mereu, în orele târzii,
Acolo, cu țigara, în crâşma blestemată,
În amintiri albastre şi fumuri de beții.
(19 aprilie 2017-final)


joi, 2 februarie 2017

MESAJUL MEU(I)

E unul din acele momente când, fără să vrei trebuie să scrii. Nimic nu te poate opri și nici nu ai vrea asta, deoarece nu ai unde să mai ascunzi cuvintele.

...

M-ați modelat și m-ați făcut statuie, doar ca să mă uitați într-un loc și să treceți ocazional pe acolo. V-ați făcut o poză, v-am schițat un zâmbet și ați plecat.
Nu vă reproșez, poate că ar trebui, dar cui îi pasă ce scriu eu? Ce simt eu? Ce vreau eu?
Nu..fiecare este ocupat cu propriile probleme și cu propriul iad în care trăiesc.
Eu am fost portarul care v-a scos de acolo, ori de câte ori mi-ați cerut asta. Eu am fost acela care și-a lăsat iadul în urmă doar pentru a vă asculta. Un sfat, o idee, o glumă...de toate v-am dat. Ați zâmbit. Ați râs.

De ce v-am dat vouă totul? De ce am vrut să fiu asemeni unui zeu(hiperbolic vorbind) al binefacerii? Am vrut ca voi să nu cunoașteți iadul meu. Indiferent de câte probleme materiale sau existențiale ați avea, cea mai gravă problemă este aceea care te face să fii mort. Atunci când nu mai știi cine ești și nu îți mai găsești locul..ai murit. Vezi totul printr-o fereastră transparentă. Nimic nu te poate atinge. Nimic nu te schimbă. Vezi morți, drame, lacrimi și regrete...însă rămâi rece. Nu ai pic de sensibilitate și nu știi cum e să simți. Cu alte cuvinte..devii un monstru(chiar și o bestie mai simte câte ceva).
Acea statuie pe care ați modelat-o, a început să miște. Vă pasă? Probabil că nu.
Am încercat să par cât mai obiectiv și să îmi aleg bine cuvintele, dar apoi am realizat că nu îmi pasă.
M-ați vrut tare și puternic, dar nu ați calculat consecințele.
Nu mă cunoașteți. Mă aveți în poze, măcar acolo mai simțeam ceva.
M-ați lăsat singur, într-un iad fără portar.
Dacă o să mă căutați, voi fi acolo. O să vă aud, o să vă răspund.

...

Ah, era să uit. Vă urăsc. Nu mai știu să vă iubesc. Vă urăsc pentru că nu mai pot să simt.
Sunt zeu. Sunt monstru. Sunt invincibil.
Doare.


joi, 5 ianuarie 2017

MOMENTE...(ULTIMUL)

Ce aventură...şi câte locuri am văzut datorită
- Cui?
Nimeni.
Credeam că visul persistă şi-l voi putea trăi asemeni unei vieți reale. Am uitat că după lăsarea zorilor, orice vis moare şi la final tot eu rămân. Am încercat totul; de la formule matematice până la eseuri idioate şi poveşti...finalul e acelaşi. Nimic nu trăieşte veşnic.
Te-am vrut să-mi fii călăuză şi far într-o noapte prea întunecată. Aveam nevoie de cineva care să îmi arate cărarea bună..pe celelalte le-am parcurs de prea multe ori.
Ai fost acolo.
Astăzi, vocea ți-e stinsă şi nici nu ştiu dacă mi-e dor de ea sau de tine. De câte ori te-am alungat şi te-am rugat să priveşti de la margine? Aş vrea să îmi mai şopteşti măcar o dată că greşesc..
- Pitic, sunt chiar aici.
Nu, nu eşti. Nu mai eşti. Înainte te slăveam cu font italic şi eram sigur că eşti tu. Acum sunt doar eu şi vocea mea care vrea să te imite dar nu poate. Suntem noi aici..
- Noi?
Nu..nu noi. Noi. Eu şi visul, sau ce-a rămas din el. Câteva cuvinte oarbe se joacă pe foaia pe care nu am nimic de spus. Pentru prima dată...va fi alb.
- Pitic, ce tot spui acolo? Unde mă laşi?
Te-am găsit atunci când nu priveam..un vers idiot, o strofă caldă şi o poveste veche. Mă mai ştii? Unde naiba eşti?
- Tot aici.
Nu.
Nu eşti.
Nu mai eşti.
Tu.
Nu mai plouă ca altă dată, nu mai ştie vântul să cânte ca atunci, furtunile au altă gamă şi eu nu pot să mai cânt.
A venit timpul să plec. Mă dezleg de tine, de tot ce am avut cândva şi merg..
- Nu mă aştepți?
Nu.
- Stai..nu mergi bine.
Nu.
- Opreşte-te!
Nu.
- Te rog.
Nu.
- Ascultă-mă!
Nu.
E ultima cărare, ultimul minut, ultima fărâmă de vis..
Eu şi nimeni.
Eu şi...
Nu.