După o absență de câteva luni bune(să nu zic ani), Nicu Nicolaescu, pe numele lui, Nicolae Ciobanu, reușește să mă uimească din nou cu o nouă creație literară de excepție.
Dacă „Supusul Satanei I și II” m-au impresionat până la lacrimi, „Fluturele Alb” nu s-a lăsat deloc mai prejos și a reușit să trezească în mine toate stările pe care le-ar putea avea o persoană. De la milă la regrete, de la iubire la ură, de la bucurie la tristețe și, în sfârșit, de la tristețe la o părere de rău. Da, mi-a părut rău că cele 136 de pagini s-au perindat atât de repede prin fața ochilor mei încât nu am realizat cât de repede am ajuns la finalul unei povești incredibile, scrise într-o manieră de invidiat.
Nicu Nicolaescu își arată, încă o dată, o părticică din harul pe care îl deține. Așterne cuvinte pe foaie, cuvinte care devin invățături și lecții importante de viață. Prin personajele sale, prin acțiunea care își face simțită prezența încă de la început, reușește să îmbine perfect religia și drama, axându-se, din nou pe un personaj pe care îl prezintă în fiecare stadiu al dezvoltării lui. Îi arată atât partea umană, ca mai apoi să îi dezlănțuie monstrul predominant în poveste.
Ceea ce m-a impresionat a fost Mila, personajul pozitiv și inocent al cărui rol semnificativ nu l-am găsit decât aproape de final, rol care m-a bucurat dar m-a și întristat totodată.
Dacă un om se naște pentru a lumina „cărarea” altuia în viață, atunci pentru ce trăiește? Iubește în secret și în zadar omul căruia i-a fost dat, dar care rămâne inconștient la semnalele pe care le primește și se îndreaptă spre alte direcții total greșite, direcții care îl conduc la pierzanie. Ultimele momente de inconștiență distrug orice urmă de „lumină”, întrucât apare o voce care strigă în ecouri „E prea târziu..”. Dacă omul, primind un „ghid”spre adevăratul lui destin, ce anume poate fi atât de puternic încât să îl facă să devină un monstru fără pereche, o fiară care controlează un corp uman?
....
Citind „Fluturele Alb” o să vă răspundeți de bună seamă la întrebări și o să vă deschideți ochii, dacă nu ați avut încă această ocazie.
Nu dau mai multe detalii, vă las pe voi să descoperiți comoara de înțelepciune ascunsă în 136 de pagini de poveste emoționantă, captivantă și răvășitoare...
Maestre, mă înclin din nou în fața talentului și dăruirii de care dai dovadă. Ține-o tot așa, aștept cu nerăbdare următoarea poveste „schimbătoare de suflete”.
Cu acordul anticipat al autorului, vă las link-ul de unde puteți citi online această minunăție de carte:
APASĂ AICI PENTRU A CITI ONLINE
