luni, 30 decembrie 2013

SUPRADOZĂ DE PROSTIE(FINAL 2013)

Și pentru că (nu AUTOMOBILE =)) ) suntem la finele anului 2013, m-am gândit să fac așa un fel de „top” cu felul în care noi, oamenii(mai mult sau mai puțin) am evoluat și o facem în continuare.
Încep printr-o poză care, în sinea ei spune multe, defapt, nu doar în sinea ei, priviți:


luni, 23 decembrie 2013

AȘA CA DE CRĂCIUN =))

Bă, vine Crăciunu. 
Zăpadă n-avem, mirosuri de coji de sărbători io unul nu simt, colindători, pun pariu că nu o să fie, ce să mai, semnele  că vine Crăciunu =))
Eu ce să zic, că nu-s pregătit deloc, dar m destulă vreme încă(nu-i de parcă mâine seară îi seara de Crăciun).
Oricum, că tot nu am ce să postez de Sărbători, fac ceea ce știu io cel mai bine, critic. Hai să vă arăt câtă limbă română știu unii.
 ...
Poza pe care urmează să o vedeți, conține un mesaj subliminal extrem de ascuns în text, și nu poate fi găsit decât citind textul în stare de ebrietate(adică rupt de beat).


miercuri, 18 decembrie 2013

MOMENTS(III)

„Aș vrea să-i văd oasele cum tânjesc după carne...”
Mă uitam în gol și nu știam ce să spun sau ce să fac, totul mă ducea la același peisaj grotesc. Simțeam bătăile unei inimi mult prea tinere, mult prea rapide pentru a putea fi încetinite de o lovitură de cuțit.
„Plombe, ah? Dureri?”
Ochii îi ieșeau din orbite și atunci am prins momentul oportun, momentul pe care îl aștepta cu atâta nerăbdare.
-Te crezi în stare? De fiecare dată când ai aruncat nu ai nimerit decât oglinda. Ce te face să crezi că acum o să fie diferit?
„Dacă aș vedea că-ți pasă, probabil aș arunca din nou în oglindă, dar acum, tot ce vreau este să-ți văd oasele cum urlă în agonie după o bucățică de carne. Hah, acum chiar mă poți numi nebun, pentru că recunosc, am devenit unul, și încă unul extrem de bun..”
O ultimă privire apocaliptică mi se derula înainte și credea că o să apăs pe „rewind” sau pe „fast forward”, însă era prea târziu, sacrificasem fiecare parte bună din mine pentru nimic, pentru un nimic pe care aveam să îl descopăr după un timp.
-Aruncă-l naibii odată, ce mai aștepți? Nu ești în stare, nu ai fost niciodată, recunoaște.
„Dureri? Ha, cred că glumești. Am fost înjunghiat cu atâtea cuțite încât le cunosc după lamă. Doar că tu ai prea multe ca să le țin socoteala. Da chiar, de unde le scoți? Știi ce? Nu mai contează, m-ai ucis cu fiecare, e rândul meu acum, bestie. Na, ține asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta și asta...
Cearșaful duhnea a minciuni și a trădări infecte, iar înăuntru stagna un miros de răzbunare.
Vroiam să fug, dar apoi mi-am dat seama că nu aveam unde să fug, eram deja în drum spre...
„Ah, ți-am simțit ultima suflare, gemetele strânse în perdele s-au eliberat din strânsoare și am vrut să te mai ucid o dată, măcar încă o dată, m-a făcut să mă simt atât de bine, atât de important.
Uitasem o chestie: ai aici niște oase care întreabă de o bucată de carne.”

joi, 5 decembrie 2013

NINGE, NINGE FĂRĂ TINE..


De ieri încoace, începând,
Am vrut să ningă peste mine,
Am vrut să-ngheț oricare gând
Care-mi vorbea doar despre tine.

Un crivăț aspru, nu a fost de-ajuns
Să poată să ucidă-n țurțuri
Imagini care m-au pătruns
Și m-au închis în albe colțuri.

Nici viscolul de astă noapte
Nu a putut deloc să stingă
Fantomele acelor multe șoapte...
Și-ntr-un final, a vrut să ningă.

Dar nu a nins..

De azi sunt trist și fericit în mine,
Sunt cald și rece, deopotrivă
Îmi curge sânge fiert în vine
Și vreau și strig și-aștept să ningă.

Și bradul plânge a zăpadă
Și geamurile vor să-nghețe
Și sufletele de pe stradă...


Va ninge, simt în fruntea băncii,
Se lasă iarna, în sfârșit, pe mine,
Sau poate numai eu și morții
Mai văd cum ninge, ninge fără tine..

                                                    (Cătălin D. Batky, 05.12.2013)