POVESTE...

Ai fost mereu acolo pentru mine,

Mi-ai fost alături atât la rău cât și la bine...

Am știut întotdeauna că ești cel pe care-l căutam,

Erai singura persoană pe care mă bazam...

Ție ți-am spus tot ce aveam în minte...

Deși uneori ... eu nu rosteam cuvinte

M-ai înțeles și pentru asta-ți mulțumesc

Dar vremea a trecut..eu cu nimic nu m-am ales..

Obișnuiam să ne purtăm ca doi prieteni buni

Era sinceritate, adevăr, deloc minciuni...

Timpul care cu tine mi-l petreceam

Era un vis frumos..și totuși, nu visam,

Te-am numit „prieten” și asta îmi plăcea

În viața mea nu exista altcineva

Altcineva care să știe ceea ce tu știi

Bune, rele, tâmpenii și nebunii

Un singur lucru am uitat să-ți spun

Mereu te voi numi „prieten bun”,

O să-ți fiu alături, nu te voi judeca

Dar ai grijă ce faci cu viața ta...

Și la final, o vorbă-ți mai aștern:

MI-EȘTI CEL MAI BUN PRIETEN!!!

(celui mai bun prieten pe care l-am câștigat în viața asta...)