Da...exact asta sunt. Nu găsesc un alt cuvânt pentru ceea ce sunt. Adică...nu sunt cuvinte care să exprime ceea ce simt eu. De fiecare dată când „sunt”(sau mă simt) fericit(sau măcar relaxat), intervine ceva nasol și strică totul. Parcă aș fi posedat...ceva în mine mă controlează. EU, nu mai pot fi...Sufăr...sufăr de o boală grea la nivel mental. Boala asta se numește INTELIGENȚĂ(pare amuzant, dar nu e). Spun asta, pentru că, pe minut mi se învârt în cap milioane de chestii și mii de idei filozofice despre viață, în general. Nu știu cum aș putea să mai trăiesc cu ele. Mă chinuie constant. IMAGINAȚIA-ceva de valoare pentru mine, nu o mai pot controla. PESIMISMUL-o tortură... Poate că sunt posedat...Ceva din mine îmi dictează să fac lucrurile pe care le fac. NU sunt în stare să decid eu pentru mine, ci o face EL, îngerul acela blestemat care sălăsluiește în interiorul meu. Simt, o forță interioară, o putere incredibilă care mă sfâșie pe dinăuntru...o țin cât pot, și cum pot...de fiecare dată când mă forțează, încerc să îi fac față. Mereu pierd...Dacă ar exista un cuvânt care să mă caracterizeze pe mine, ar fi: NIMENI. Exact asta sunt, un nimeni...un nimic. Oare de ce nu pot să fiu eu? De ce mereu EL mă sedează cu o supradoză de tristețe? AGONIE-am nevoie de ea ca de un drog. Mă distruge psihic și nu mă lasă să mă bucur de viață. Mă face să par și sa fiu DIFERIT. Și ce e mai rău, îmi place...E o plăcere să pot fi așa...e plăcut să fiu ignorat, bârfit, lovit constant de vești rele,... Oare de ce? De ce îmi face toate astea? DEMON, poate nu e un înger, e un demon...NU-mi explic ce ar putea fi. Eu nu sunt așa. Sunt liniștit, relaxat...El mă face să fiu ignorant, plictisit, dezamăgit de tot, realist, pesimist, nepăsător. DUREREA-nu mă mai deranjează..deja sunt pe cont propriu...AM PIERDUT deja persoanele care m-ar fi putut ajuta...DIN PĂCATE, sunt singur...Doar EU și cu EL...Rămâne de văzut cine va câștiga lupta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu