luni, 3 octombrie 2011

UN BANC CARE MERITĂ CITIT :))

Un bărbat e adus în faţa judecătorului pentru că şi-a omorât soţia.
- Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveţi intenţia ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viaţă, trebuie să ne expuneţi motive plauzibile, care să vă poată reduce pedeapsa.
- Domnule judecător, soţia mea era aşa de proastă încât nu am putut să mă mai controlez şi am aruncat-o de la balcon.
- Declaraţia dumneavoastră este de o obrăznicie nemaiauzită şi dacă nu doriţi ca juratii să vă condamne înainte să continuăm procesul trebuie să aveti argumente cu adevărat solide.
- Păi să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj şi la parter locuieşte o familie de pitici. Părinţii au 1 metru şi copii, cel de 12 ani 70 de cm şi cel de 14 ani are 90 de cm.
În ziua respectivă i-am spus sotiei:
- E teribil să fii pitic. Săracii vecini de la parter, tot;i sunt aşa mici!
- Da, răspunde sotia, sunt o adevărată specie de pirinei.
- Pigmei, ai vrut să spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele şi de la care se alege cu pistrui.
- Ăia se numesc pigmenţi.
- Mă lasi? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ăla se numeşte pergament.
- Cum poti dragă să fii aşa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
- Domnule judecător, vă închipuiţi că mi-am înghiţit cuvântul "fragment" ca să nu mai continui discuţia asta aberantă. M-am aşezat în fotoliu şi am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am asezat bine că apare sotia mea cu o carte şi îmi spune:
- Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor şi se numeşte carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia si citeste "Veranda de la Pompadur".
Iau cartea şi îi spun "Draga mea, asta e o carte în franceză: "Marchiza de Pompadour", nu trebuie să interpretezi numele în română" .
- Asta e bună, dragă, îmi dai tu lectii de franceză, mie, care am făcut meditaţii cu un vector de la facultate!!
- Ăla nu se numeste vector, se numeste lector.
- Esti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ăla a fost Hector şi era troian.
- Hector e unitatea de măsura a suprafatei, blegule.
- Ăla e hectar, draga mea.
- Mă uimeşti cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor.
- Ăla se numeste nectar spun eu oftând din adâncul sufletului.
- Habar nu ai, eu ştiu sigur că era şi o melodie pe tema asta, pe care o cântau două prietene în duo.
- Nu se spune duo, se spune duet.
- Mă scoti din sărite, cum &%^^$%@#@#***!!! de esti aşa de încuiat? Duet e când doi bărbati se bat cu săbiile!
- Ăla se numeşte duel.
- Pe *&^%**##@!!!, duel e gaura aia neagră din munte, de unde apare trenul.
- Domnule judecător, aveam "tunel" pe limbă, dar am simtit că mi se face negru în faţa ochilor şi nu m-am mai putut stăpâni şi am aruncat-o pe geam.
Linişte în sala... judecătorul ia ciocănelul de pe masă, loveste puternic cu el şi spune:
- Eşti liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la Hector...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu