miercuri, 5 octombrie 2011

MEMORII...























M-am reîntors aici, pe drumul pe care te-am găsit, acelaşi drum pe care te-am şi pierdut..
Ţi-am urmărit privirea, ţi-am cuprins trupul cu braţele şi ţi-am sărutat fruntea..pentru prima dată.
Întins pe un pat al cărui aşternut îmi trezeşte amintiri ale unor nopţi nedormite, pe vremea când visam să te întâlnesc undeva, sub cerul liber, să privim ploaia de stele şi să îţi şoptesc cât de mult te iubesc, renasc sentimentele care nu au murit niciodată.
Eşti încă acolo..simt asta. După aceşti ani, am decis să îmi întorc încă o dată privirea în spate, asupra locului pe care credeam că l-am uitat.
Povestea noastră a început cu un zâmbet, dar s-a terminat în lacrimi.
În timp, durerea a reuşit să se vindece, dar rana este încă deschisă.
Încă îţi simt parfumul, îţi văd chipul şi îţi aud râsetele.
Unde eşti? ...
Rătăcesc pe meleaguri neumblate şi zâmbesc doar să mă prefac că nu doare.
Alerg singur în ploaia rece, neştiind unde să caut...
Ajută-mă...ajută-mă...ajută-mă...

Întinde-mi mâna şi arată-mi drumul cel bun...
Priveşte-n ochii mei şi redă-le culoarea demult stinsă...
Sărută-mă şi dă-mi puterea de a mă trezi...
Atinge-mă şi trupul meu va învia...
Vorbeşte-mi, cuvintele vor prinde din nou glas în vocea mea...
Ia-mă de mână, aripile îmi vor renaşte şi voi putea zbura...
...
Iar dacă nu o să poţi, udă-mi fruntea cu o lacrimă şi promit că voi uita...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu