duminică, 20 martie 2011

MEREU ACOLO ... O PAGINĂ DIN CARTE

Bună tuturor. Astăzi este o zi destul de tristă, din cauza vremii, în special. Ador ploaia, deci se înțelege ce ar trebui ;) .

În altă oridne de idei, stăteam și reflectam la propria viață....Am răsfoit înapoi paginile acestei cărți care devine din ce în ce mai uzată, scrisul se alterează pe paginile învechite, făcându-se indescifrabil pentru unele persoane...Toate însemnăturile sunt fără valoare, fără să știu de ce, am pus X-uri acolo unde nu trebuia, și am făcut tăieturi în locurile în care nu era nevoie, căci formulările sunt, oricum, simple aberații la adresa necunoscutului. Am îndoit recent o pagină din cartea mea, pe care sunt scrise versuri, versuri de care vreau să îmi aduc aminte, vreau să le rețin cât mai mult posibil, și chiar dacă nu voi reuși, o să răsfoiesc rapid până la pagina asta, și o să recitesc acele cuvinte imprimate pentru totdeauna acolo.

Aici, sunt scrise câteva mii de cuvinte, unele cu sens, altele total lipsite de înțeles, și nu cuprinde decât două personaje...acest capitol special nu conține decât două nume, două suflete...Ideea care se desprinde este următoarea:

„Cunosc un om care îmi este foarte drag, pe care l-am dezamăgit de nenumărate ori și continui să o fac, dar care a continuat să rămână lângă mine, iar uneori mă întreb de ce. Mă întreb doar, pentru că nu găsesc un răspuns. O persoană pregătită mereu sa îmi răspundă la telefon și să îmi asculte aberațiile, care oricât de „busy„ ar fi, își găsește timp să asculte pălăvrăgelile și neliniștile mele pe mess. E acolo mereu. Nu știu de ce, și nu o să aflu niciodată, poate, dar aș vrea să spun „va fi acolo...când voi avea nevoie”, aș vrea să pot scrie această expresie acolo, într-un colț de pagină, însă probabil nu o să am spațiu suficient...Poate pe o altă pagină, o să am ocazia să o fac...Până atunci, mai este încă loc de câteva însemne și cuvinte, printre care îndes un „MULȚUMESC”, oricât de simplu ar suna, și un „IARTĂ-MĂ” acolo unde este nevoie. Știu că nu va dura la infinit, dar aș vrea să pot prelungi asta cât mai mult timp.

Aș putea, de asemenea, să îndes și următoarea expresie, într-un colț, „CEL MAI BUN PRIETEN”. Și gata, am umplut foaia...”

...

O îndoiesc în amândouă colțurile, pentru că nu vreau să o rătăcesc printre altele. E specială, mereu va fi o pagină specială, pe care doar două persoane o pot descifra...Așa e concepută, să reziste o eternitate, un timp nedefinit, și este astfel creată, încât să nu poată fi distrusă/pătată/modificată de nimeni. Doar cele două persoane pot să o modifice sau să o rupă.

Ideea continuă în felul următor: „Mă întreabă ce fac atunci când am reală nevoie de întrebarea asta, și, deși ascund răspunsul în spatele unui „bine„ ,faptul că m-a întrebat contează enorm. Primesc mesaj atunci când mă aștept mai puțin, iar asta uneori îmi dă puterea de a merge mai departe. Încerc să mă obișnuiesc cu ideea că asta nu va fi așa mereu, dar pur și simplu nu pot. O să vină o vreme, în care o să am nevoie de acel zîmbet inocent, de acea privire fixă, de strălucirea dn ochii săi, și de cuvintele pe care nu le rostește niciodată...Cum o să treacă toate astea? Poate muri pur și simplu o asemenea legătură? Sau, ..., las timpul să decidă, oricum așa merg lucrurile...O să rămân mereu cu un regret și cu o singură întrebare: „DE CE?”, pusă, în general, pe seama tuturor lucrurilor. Voi închide ochii, cândva, și apoi, poate voi găsi răspunsul. Dar nu știu cândva fi asta...” .

Celelalte cuvinte...există, dar sunt indescifrabile, în sensul că nu o să le scriu aici...Și categoric nu acum. În timp, când cartea nu va mai avea nicio valoare, o să dezvălui tot ce trebuie dezvăluit, o să ridic perdeaua și o să se vadă totul. Vremea se apropie, și este încă departe...

„Și un nor poate curge,

Și un vis poate pieri,

Chiar și moartea poate-ascunde

Dorința de a trăi..”

Perpendicular pe alte rînduri:

”Mereu acolo, lângă mine,

Atât la rău, cât și la bine,

Mereu acolo, tu ai fost,

Ai dat momentelor un rost..

Și continuarea o știi .... ”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu