Următoarea poezie am scris-o special pentru maestrul care a trecut în neființă la data de 5 noiembrie 2010, Adrian Păunescu.
........................................
DREPTATE LUI PĂUNESCU
Adâncul suspin al infinitului abis
Închis în cufărul neștiinței,
Se-avântă vag în pământescul vis,
Umbrind complet imaginea conștiinței ..
Din interiorul rădăcinii-ntregi,
A unui pom trecut demult de vreme,
Ies legături forțoase între blegi
Ce se cufundă în atâtea teme ..
Cuprinși de-o teamă nefirească,
Trăind în multă simplitate,
Creează îngeri de aură lutească,
Cu scopuri de-o amplă retarditate ..
Și într-o sferă spartă de ani grei,
Se-nghesuie, în rând, ca să petreacă,
Maimuțe, șoareci, vulturi, chiar și lei,
Respinși de rasa omenească ..
Ei nu rămân uitați, trăi-v-or veacuri,
Închiși în cărți și-n biblioteci stinghere,
Vor dăinui pe veci, ca niște leacuri,
Împinse-n fundul unor etajere ...
Cătălin Batky,
martie 15, 2011
În memoria celui ce a fost, este și va fi maestrul Adrian Păunescu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu