vineri, 2 septembrie 2011

PENTRU CĂ MOARTEA MEA E POEZIE...

 .....de Cătălin Batky, adică eu ...

Ungherul rece mă privește..

Așteaptă gândul cel din urmă,

Care demult mă bântuiește,

Și clipele de vis, le curmă...



Un stins „Adio!” se aude

Într-o tăcere blestemată..

O lacrimă în ochi se-ascunde,

În timp ce altele se-arată...



Clipesc mai rar, ochii cei goi,

Zâmbește-amar gura cea caldă..

Zvâcnește inima, iar doi

Obraji timizi, în lacrimi reci se scaldă...



Iar șoaptele care odată

Mă încălzeau cu-a lor iubire,

Astăzi..în inima deșartă,

Le-aud în țipete senile...



Doar amintirea e întreagă,

A fost mereu și va rămâne..

O lume n-o să înțeleagă,

Câte-au zăcut cândva, în mine...

                  ...

Pentru că moartea mea e poezie

În rânduri scurte – viața mea,

Și peste timp, câte-or să fie,

Într-un poem vor încăpea.



Poem de inimă albastră,

Pentru acei ce vor să știe

Ce simte-o inimă sihastră,

Ce-ascunde-o inimă pustie...



Iar moartea lui tot poezie,

Scrisă în grabă c-un tăciune,

Căci neagră i-a fost viața-ntreagă,

Și inima – bucată de cărbune...



4 comentarii:

  1. I love the poem, it's awesome! And as usually i have a favorit part:)) that one with blue heart:X

    and as usually i have some critics i mean could't you put at the end:Si inima-un carbune i mean un carbune ii mic so you can say carbune not bucata de carbune? Nu? Da? I have no idea, it sounds better like this:)) Hugs!

    RăspundețiȘtergere
  2. For God Sake, you already know me at all!!! :))
    Thanks for comment, carbunele it was the best part :)) si era just o bucata :)) LOL the rest of carbune was destroyed :))
    Nho bine-i? :))

    RăspundețiȘtergere