...
O noapte nu e de ajuns să mă gândesc la toate lucrurile care mă frământă.
O zi nu e îndeajuns de mare să am timp să zâmbesc.
...
Și poate nu asta ar fi problema. Aș încerca să fac o lume mai bună, însă nu pot de unul singur.
Cum spune un cântec celebru, „Whatever happens, don't let go my hand...”. Vreau să fiu acolo, deși nu pot ajunge niciodată...așa a fost mereu.
Am încercat să fac totul să fie bine, însă nu prea mi-a ieșit..asta, din cauză că sunt prea ciudat, sau, doar ăsta e mersul lucrurilor.
Mi-e greu să tac. Mă gândesc mereu cum ar fi dacă aș putea scăpa de haina inocenței și aș îmbrăca-o pe cea a adevărului...aș arăta la fel de bine?? Sau, nu aș mai fi plăcut nici măcar cât sunt în prezent?
Într-un fel, nu îmi pasă...tot ce vreau e să mă regăsesc. Și dacă nu o să pot, o să fie cineva care să mă ajute...încă visez la asta...și continui să sper...
Și știu că nimic nu-i perfect...nici nu o să fie, dar dacă vrei să fie, luptă și o să-ți creezi perfecțiunea de care ai nevoie pentru a fi împlinit.
Orice ar spune ei, adu-ți aminte că EU sunt aici și mereu voi fi! Nu te da bătut! Luptă ca să îți fie ție bine, nu la restul! Fi tare! Sunt sfaturile pe care mi le-au dat și mie .... cineva. :)
Să știi că eu...sunt cu tine :)
....post dedicat în totalitate unui suflet peste care am dat în drumul spre „viață”(Geo.)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu