.....de Cătălin Batky, adică eu ...
Ungherul rece mă privește..
Așteaptă gândul cel din urmă,
Care demult mă bântuiește,
Și clipele de vis, le curmă...
Un stins „Adio!” se aude
Într-o tăcere blestemată..
O lacrimă în ochi se-ascunde,
În timp ce altele se-arată...
Clipesc mai rar, ochii cei goi,
Zâmbește-amar gura cea caldă..
Zvâcnește inima, iar doi
Obraji timizi, în lacrimi reci se scaldă...
Iar șoaptele care odată
Mă încălzeau cu-a lor iubire,
Astăzi..în inima deșartă,
Le-aud în țipete senile...
Doar amintirea e întreagă,
A fost mereu și va rămâne..
O lume n-o să înțeleagă,
Câte-au zăcut cândva, în mine...
...
Pentru că moartea mea e poezie
În rânduri scurte – viața mea,
Și peste timp, câte-or să fie,
Într-un poem vor încăpea.
Poem de inimă albastră,
Pentru acei ce vor să știe
Ce simte-o inimă sihastră,
Ce-ascunde-o inimă pustie...
Iar moartea lui tot poezie,
Scrisă în grabă c-un tăciune,
Căci neagră i-a fost viața-ntreagă,
Și inima – bucată de cărbune...
I love the poem, it's awesome! And as usually i have a favorit part:)) that one with blue heart:X
RăspundețiȘtergereand as usually i have some critics i mean could't you put at the end:Si inima-un carbune i mean un carbune ii mic so you can say carbune not bucata de carbune? Nu? Da? I have no idea, it sounds better like this:)) Hugs!
For God Sake, you already know me at all!!! :))
RăspundețiȘtergereThanks for comment, carbunele it was the best part :)) si era just o bucata :)) LOL the rest of carbune was destroyed :))
Nho bine-i? :))
Un singur cuvant : SUPERB!
RăspundețiȘtergereUn sincer MULTUMESC! :)
RăspundețiȘtergere