ÎNTRE ÎNTUNERIC ŞI LUMINĂ...

Hello lume. Scuza-ţi-mi, vă rog, lipsa, dar nu am avut timp să intru mai repede. Nici azi nu prea am avut timp...În fine, nu vă umplu căpăţânile cu tot felul de tâmpenii...

...

Mă tot gândeam,...De ce să ai o minte luminată când nimeni nu observă? Adică, ce rost are să fii un geniu dacă nimeni nu te apreciază? Şi te mai întrebi, de ce tocmai tu? Citeşti, scrii, ai o minte strălucită şi cu toate astea, nu eşti deloc mai presus decât altcineva. Te naşti geniu, cu o minte ageră, şi nu eşti apreciat. Nimeni nu dă doi bani pe tine...Asta e realitatea mizeră în care trăieşti. Eminescu, Creangă, toţi îi laudă, cu toate că ei se odihnesc la doi metri sub pământ. TU, trăieşti, şi nu te laudă nimeni. Ai putea fi mai talentat decât Eminescu, mai interesant decât Creangă, dar asta nu o ştii decât tu, şi nimeni altcineva. Şi din nou ajung la concluzia că nu are rost...Degeaba te naşti cu o minte strălucită, dacă nu te ajută cu nimic...Am realizat asta de curând. De ce să nu o faci şi tu? ...

...

În fine, asta era doar o cugetare asupra unei probleme. Altceva nu am pentru azi...