...
Plecat spre un rost în viață,
Având un drum întins în față,
Căzut la jumătatea lui,
Răpus de gheara destinului...
O moarte crudă, dureroasă,
Multă durere pe acasă,
Părinții plâng îndurerați,
Căci erai UNIC, n-aveai frați...
Nu-i vina ta, nici vina lor,
C-ai părăsit acest decor,
Acum ești printre cei de Sus,
Și nu mai e nimic de spus...
Tu-i vezi, dar nu poți să le spui,
C-a fost dorința Domnului,
Te-a luat la El căci te-a iubit,
Însă de mulți te-a despărțit...
Acum te odihnești în Cer,
Ai devenit și tu înger,
Privești de Sus cu drag la ei,
Dar plângi când vezi...părinții tăi...
.....celui care a fost cândva Daniel Marius Costan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu