CAPITOLUL 2

Hy people...I'm back! :)
...
CAP. 2 - TALISMANUL(partea 1)
- Tată...? Vocea lui Draco Reacredinţă se auzi la câteva sute de kilometri depărtare, în conacul familiei Reacredinţă.
În camera lui Draco ardea o lumânare cu flacără roşiatică, luminându-i în întuneric chipul plin de ură. Pereţii erau acoperiţi de picturi şi afişe cu cei mai cunoscuţi vrăjitori de Vâjthaţ din dinastia Viperinilor, în mijlocul lor tronând o poză veche şi ruptă pe margini, în care se zărea o faţă palidă co ochi verzi acoperită parţial de un păr blond deschis şi un zâmbet malefic. Era chiar Salazar Viperin, "idolul" lui Draco.
Pe patul de lângă fereastră era aşezat un trup slab, oasele craniului ieşind clar în evidenţă, cu ochii ieşiţi din orbite, de culoarea sângelui. Părul blond şi drept, lung până la coate, era ciufulit şi murdar. Trupul fără viaţă era acoperit de o robă neagră, ruptă la extremităţi. Lângă el, strălucea o formă ascuţită de culoare albă imaculată, care emitea câteva raze de lumină.
Draco stătea în picioare, cu bagheta în mână şi cu ochii în lacrimi. Avea să facă ceva pentru care o să regrete. Dar orbit de ură, era pregătit să îşi asume riscul extrem. Lângă trupul neînsufleţit al tatălui său strălucea Piatra Învierii, unul din cele trei Talismane ale Morţii, care trebuiau să se afle în posesia lui Harry. Nu se ştia cum, dar piatra era în casa lui Lucius Reacredinţă şi era în mâinile lui Draco. Acum el deţinea puterea, sau cel puţin, asta credea el. Era singurul Devorator rămas în viaţă, singurul care nu îl părăsise pe Lordul Întunecat, nici acum, când era mort. Era pregătit să îşi demonstreze loialitatea faţă de Cap-De-Mort, deoarece când acesta îl înzestrase cu Semnul Întunecat, Draco făcuse un jurământ: trebuia să îl răzbune pe tatăl său dacă acesta va fi ucis, şi mai ales, trebuia să fie alături de Cap-De-Mort până la sfârşit. Acum era momentul să îşi îndeplinească jurământul. Se aplecă, luă piatra strălucitoare în mână, o strânse în pumn şi rosti cu stângăcie:
- Decoperatus!
În acel moment observă cum pieptul mortului se deschise şi aştepta parcă o sursă de energie, care, din întâmplare, se afla în pumnul lui Draco. Cu mâna tremurândă aşeză piatra în dreptul inimii sfărâmate, apoi roti bagheta, nesigur, şoptind:
- Coperatus totalus!
Deschizătura din pieptul tatălui său dispăru, iar în ochii acestuia se zăreau pâlpâituri. Trupul prinse viaţă. Mâinile i se mişcau robotic, în timp ce ochii-i clipeau, analizând locul în care era.
Draco îl privi cu aceeaşi expresie facială de frică şi vorbi în şoaptă:
- Tată..? Mă auzi?
Afară se auzi un şuierat de vânt care îi dădea fiori lui Draco.
- Tată...? Mă vezi?
Însă nu primi niciun răspuns din partea lui...
...
(Will be continued...Va urma)