joi, 13 mai 2010

CAPITOLUL 2 PARTEA 2

Hello people. Am revenit si va dau partea 2 din cap. 2 .
. . .
Fara alte introduceri...Cititi!!!
. . .
Lucius Reacredinţă se ridică în capul oaselor şi ridicând mâinile, râse infiorător şi satisfăcut. Draco se sperie atât de tare, încât căzu în genunchi, scăpând din mână bagheta lui Lucius, pe care o deţinea el acum, după de propria baghetă era în mâinile lui Harry Potter. Lucius nu se lăsă intimidat şi nu fu deloc surprins de gestul fiului său adorat, ci se plimbă de colo-colo, ignorându-l total pe cel care îi redăduse viaţa. Lui Draco nu-i veni să creadă ce vedea. Propriul lui tată se plimba prin camera lui, purtându-se de parcă el ar fi fost invizibil. Dar nu era deloc aşa. Sufletul lui Lucius Reacredinţă fusese distrus şi era acum în Lumea Morţilor. Trupul însă, îi reveni lui Cap-De-Mort. Acel om care râdea în hohote şi îşi făcea planuri, nu era deloc tatăl său, ci doar ceea ce rămase din el. Ochii lui negri lucioşi erau acum roşii şi pâlpâiau în lumina lumânării. Părul blond al tatălui său era acum argintiu şi lipsit de strălucirea naturală. Până şi zâmbetul de satisfacţie era diferit.
Draco plângea. Împlinise jurământul, dar nu era deloc fericit. Crezuse că Lordul-Întunecat îl va răsplăti, îi va aduce înapoi pe Lucius şi pe Narcissa Reacredinţă, însă se înşelase. Cap-De-Mort îl păcălise. I-a promis că îi va readuce părinţii şi îl va face Mare Vrăjitor. Însă nu primi nimic în schimb. Doar o privelişte chinuitoare şi dureroasă. Îl vedea pe "tatăl" său care nici măcar nu se uita la el.
În cele din urmă, "Lucius" se opri din râs şi ieşi furtunos din camera lui Draco, lăsându-l singur şi mai amărât ca niciodată. Intră apoi în camera de lucru a adevăratului Lucius. Era o sală mare şi spaţioasă înconjurată de mobilier vechi şi obiecte ciudate. După relief se părea că erau utilizate în magia neagră, de altfel, specialitatea familiei Reacredinţă. Un pocal auriu din care ieşea un soi de fum verzui şi o machetă a unei baghete tronau pe o măsuţă neagră. Îşi aruncă o privire asupra măsuţei, făcu un gest cu două degete deasupra pocalului di ncare ieşea acum un fum dens de nuanţă violet. Privi apoi portretele de pe pereţi. Îl văzu pe tatăl lui Plesneală care îi zâmbi urât, apoi privi la o poză de grup. În mijlocul vrăjitorilor, stăteau James şi Lilly Potter, zâmbindu-i răutacios şi şoptindu-i : "Harry te-a învins o dată...şi o va face din nou!". Se înfurie atât de tare încât luă tabloul şi îl azvârli la pământ. Gesticulă rapid şi chemă bagheta care ţâşni din mâna lui Draco, după care urlă din toţi rărunchii:
- Avada Kedavra!!!
Tabloul plesni şi se transformă în mici particule de praf. Apoi, deschizând fereastra, duse mâinile la cer, strigând la fel de tare :
- Încă nu s-a terminat, Potter! Lordul Întunecat s-a întors şi are o mare surpriză pentru tine! Ai fost învins de propriile puteri, Potter! Ahahahaha!
Urmă apoi un râs zgomotos, care făcu să crape sticla din geam. Draco era speriat şi nu ştia ce să facă. Nu era în stare să folosească blestemul "Avada Kedavra" sau "Cruciatus" asupra tatălui său. Spera doar să se termine la fel de repede cum începuse totul. Monstrul pe care el îl crease, trupul căruia el îi dăduse viaţă nu era altul decât Cap-De-Mort, cel care frânsese atâtea vieţi şi care voia să termine ceea ce începuse cu puţin timp în urmă...
După un timp lung de aşteptare, Draco primi, în sfârşit, un semn de la cel căruia îi redăduse puterea şi viaţa.
- Draco Reacredinţă...Tatăl tău ar fi foarte mândru de tine. Felicitări! Ţi-ai îndeplinit jurământul şi asta înseamnă foarte mult pentru Lordul Întunecat!
Draco îl privi cu ochii întredeschişi, mocnind de ură.
- Draco, îţi mai spun un singur lucru : TU EŞTI ALESUL! Nu Potter, nici Granger, TU!!!
Chipul lui Draco deveni suspicios, dar în acelaşi timp, rămase mut de uimire. Până acum crezuse că Harry Potter era cel Ales, cel despre care vorbea Profeţia, însă acum aflase adevărul. Se întrebase dacă acesta era motivul pentru care profesorul Plesneală îl favorizase când era elev la Hogwarts. Răspunsul nu îl ştia şi nici nu avea să îl ştie vreodată, deoarece Cap-De-Mort îl ucisese pe Severus Plesneală pentru a dobândi el Bagheta Destinului sau a Inimilor-Frânte, baghetă care îl distruse şi pe el, adevăratul ei posesor rămânând Dumbledore.
- Draco, am o întrebare pentru tine, la care vreau să răspunzi sincer cu "Da" sau "Nu".
Urmă o tăcere de mormânt în camera întunecoasă, după care vocea lui Cap-De-Mort, din trupul lui Lucius Reacredinţă tună zgomotos :
- Vei lupta alături de mine ca să răzbuni moartea lui Lucius?
Chipul lui Draco se întristă şi printre lacrimile grele care îi inundau faţa, rosti şoptit şi nesigur :
- Da...
. . .
In curand o sa postez si CAPITOLUL 3...Ramaneti pe fir :))
Bye !!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu