MUSIC..COOL MUSIC ;)

Hello....luati aici si nu va plictisiti :

http://www.profm.ro/radio/profm_rogen
. . .
Auditie placuta ;)
Asta e muzica adevarata fratilor, nu zggomotul industrial de azi!!!
. . .
See ya soon ;)

CAPITOLUL 2 PARTEA 2

Hello people. Am revenit si va dau partea 2 din cap. 2 .
. . .
Fara alte introduceri...Cititi!!!
. . .
Lucius Reacredinţă se ridică în capul oaselor şi ridicând mâinile, râse infiorător şi satisfăcut. Draco se sperie atât de tare, încât căzu în genunchi, scăpând din mână bagheta lui Lucius, pe care o deţinea el acum, după de propria baghetă era în mâinile lui Harry Potter. Lucius nu se lăsă intimidat şi nu fu deloc surprins de gestul fiului său adorat, ci se plimbă de colo-colo, ignorându-l total pe cel care îi redăduse viaţa. Lui Draco nu-i veni să creadă ce vedea. Propriul lui tată se plimba prin camera lui, purtându-se de parcă el ar fi fost invizibil. Dar nu era deloc aşa. Sufletul lui Lucius Reacredinţă fusese distrus şi era acum în Lumea Morţilor. Trupul însă, îi reveni lui Cap-De-Mort. Acel om care râdea în hohote şi îşi făcea planuri, nu era deloc tatăl său, ci doar ceea ce rămase din el. Ochii lui negri lucioşi erau acum roşii şi pâlpâiau în lumina lumânării. Părul blond al tatălui său era acum argintiu şi lipsit de strălucirea naturală. Până şi zâmbetul de satisfacţie era diferit.
Draco plângea. Împlinise jurământul, dar nu era deloc fericit. Crezuse că Lordul-Întunecat îl va răsplăti, îi va aduce înapoi pe Lucius şi pe Narcissa Reacredinţă, însă se înşelase. Cap-De-Mort îl păcălise. I-a promis că îi va readuce părinţii şi îl va face Mare Vrăjitor. Însă nu primi nimic în schimb. Doar o privelişte chinuitoare şi dureroasă. Îl vedea pe "tatăl" său care nici măcar nu se uita la el.
În cele din urmă, "Lucius" se opri din râs şi ieşi furtunos din camera lui Draco, lăsându-l singur şi mai amărât ca niciodată. Intră apoi în camera de lucru a adevăratului Lucius. Era o sală mare şi spaţioasă înconjurată de mobilier vechi şi obiecte ciudate. După relief se părea că erau utilizate în magia neagră, de altfel, specialitatea familiei Reacredinţă. Un pocal auriu din care ieşea un soi de fum verzui şi o machetă a unei baghete tronau pe o măsuţă neagră. Îşi aruncă o privire asupra măsuţei, făcu un gest cu două degete deasupra pocalului di ncare ieşea acum un fum dens de nuanţă violet. Privi apoi portretele de pe pereţi. Îl văzu pe tatăl lui Plesneală care îi zâmbi urât, apoi privi la o poză de grup. În mijlocul vrăjitorilor, stăteau James şi Lilly Potter, zâmbindu-i răutacios şi şoptindu-i : "Harry te-a învins o dată...şi o va face din nou!". Se înfurie atât de tare încât luă tabloul şi îl azvârli la pământ. Gesticulă rapid şi chemă bagheta care ţâşni din mâna lui Draco, după care urlă din toţi rărunchii:
- Avada Kedavra!!!
Tabloul plesni şi se transformă în mici particule de praf. Apoi, deschizând fereastra, duse mâinile la cer, strigând la fel de tare :
- Încă nu s-a terminat, Potter! Lordul Întunecat s-a întors şi are o mare surpriză pentru tine! Ai fost învins de propriile puteri, Potter! Ahahahaha!
Urmă apoi un râs zgomotos, care făcu să crape sticla din geam. Draco era speriat şi nu ştia ce să facă. Nu era în stare să folosească blestemul "Avada Kedavra" sau "Cruciatus" asupra tatălui său. Spera doar să se termine la fel de repede cum începuse totul. Monstrul pe care el îl crease, trupul căruia el îi dăduse viaţă nu era altul decât Cap-De-Mort, cel care frânsese atâtea vieţi şi care voia să termine ceea ce începuse cu puţin timp în urmă...
După un timp lung de aşteptare, Draco primi, în sfârşit, un semn de la cel căruia îi redăduse puterea şi viaţa.
- Draco Reacredinţă...Tatăl tău ar fi foarte mândru de tine. Felicitări! Ţi-ai îndeplinit jurământul şi asta înseamnă foarte mult pentru Lordul Întunecat!
Draco îl privi cu ochii întredeschişi, mocnind de ură.
- Draco, îţi mai spun un singur lucru : TU EŞTI ALESUL! Nu Potter, nici Granger, TU!!!
Chipul lui Draco deveni suspicios, dar în acelaşi timp, rămase mut de uimire. Până acum crezuse că Harry Potter era cel Ales, cel despre care vorbea Profeţia, însă acum aflase adevărul. Se întrebase dacă acesta era motivul pentru care profesorul Plesneală îl favorizase când era elev la Hogwarts. Răspunsul nu îl ştia şi nici nu avea să îl ştie vreodată, deoarece Cap-De-Mort îl ucisese pe Severus Plesneală pentru a dobândi el Bagheta Destinului sau a Inimilor-Frânte, baghetă care îl distruse şi pe el, adevăratul ei posesor rămânând Dumbledore.
- Draco, am o întrebare pentru tine, la care vreau să răspunzi sincer cu "Da" sau "Nu".
Urmă o tăcere de mormânt în camera întunecoasă, după care vocea lui Cap-De-Mort, din trupul lui Lucius Reacredinţă tună zgomotos :
- Vei lupta alături de mine ca să răzbuni moartea lui Lucius?
Chipul lui Draco se întristă şi printre lacrimile grele care îi inundau faţa, rosti şoptit şi nesigur :
- Da...
. . .
In curand o sa postez si CAPITOLUL 3...Ramaneti pe fir :))
Bye !!!

PRIETENIA(III)

Hello...dear friends.
. . .
Am revenit cu partea a 3 a din articolul "PRIETENIE".
Vreau sa spun doar atat: se pare ca am fost prea dur si am fost cam inconstient cand am scris...ce am scris in partea a 2 a. Vreau sa IMI CER IERTARE public de la cei pe care i-am jignit in postul anterior legat de acest subiect. Vreau ca prin acest post sa repar sau macar sa incerc sa repar cateva din greselile pe care le-am facut in ultima vreme.
De asemenea, am urmatorul mesaj pentru cineva(se stie cine):
"Uite, stiu ca m-am purtat ca un idiot, un MARE, MARE, MARE idiot, inconstient, nerecunoscator, tampit si repet, IDIOOOOOOOT!!! Stiu ca te-ai simtit extraordinar de jignita, si nu stiu cum o sa ma pot revansa pentru chestia asta mizerabila pe care am ti-am facut-o!
Am fost putin, adica nu putin, foarte nervos si nu gandeam atunci...Ei bine, nu iti cer sa treci cu vederea totul si sa redevenim ce am fost, caci stiu ca e imposibil...nici nu am curajul sa iti cer asta.
Tot ce vreau este sa incerci sa ma ierti si o sa fac si eu mari eforturi sa iti fiu pe plac...Am sa ma schimb de dragu' tau. Deci, promit ca o sa o las mai moale cu cititul, cu muzica, cu critica(pffff :)) ), si cu pesimismul meu :)). Ce zici, crezi ca ai putea sa ma ierti? ... "
. . .
Inchei postul in asteptarea unui raspuns din partea ta...Nu te oblig sa imi dai un raspuns, doar sper ca o sa il primesc...De dragul vremurilor trecute...
...
So, people, postul asta e dedicat unei singure persoane...
. . .
Bye!

CAPITOLUL 2

Hy people...I'm back! :)
...
CAP. 2 - TALISMANUL(partea 1)
- Tată...? Vocea lui Draco Reacredinţă se auzi la câteva sute de kilometri depărtare, în conacul familiei Reacredinţă.
În camera lui Draco ardea o lumânare cu flacără roşiatică, luminându-i în întuneric chipul plin de ură. Pereţii erau acoperiţi de picturi şi afişe cu cei mai cunoscuţi vrăjitori de Vâjthaţ din dinastia Viperinilor, în mijlocul lor tronând o poză veche şi ruptă pe margini, în care se zărea o faţă palidă co ochi verzi acoperită parţial de un păr blond deschis şi un zâmbet malefic. Era chiar Salazar Viperin, "idolul" lui Draco.
Pe patul de lângă fereastră era aşezat un trup slab, oasele craniului ieşind clar în evidenţă, cu ochii ieşiţi din orbite, de culoarea sângelui. Părul blond şi drept, lung până la coate, era ciufulit şi murdar. Trupul fără viaţă era acoperit de o robă neagră, ruptă la extremităţi. Lângă el, strălucea o formă ascuţită de culoare albă imaculată, care emitea câteva raze de lumină.
Draco stătea în picioare, cu bagheta în mână şi cu ochii în lacrimi. Avea să facă ceva pentru care o să regrete. Dar orbit de ură, era pregătit să îşi asume riscul extrem. Lângă trupul neînsufleţit al tatălui său strălucea Piatra Învierii, unul din cele trei Talismane ale Morţii, care trebuiau să se afle în posesia lui Harry. Nu se ştia cum, dar piatra era în casa lui Lucius Reacredinţă şi era în mâinile lui Draco. Acum el deţinea puterea, sau cel puţin, asta credea el. Era singurul Devorator rămas în viaţă, singurul care nu îl părăsise pe Lordul Întunecat, nici acum, când era mort. Era pregătit să îşi demonstreze loialitatea faţă de Cap-De-Mort, deoarece când acesta îl înzestrase cu Semnul Întunecat, Draco făcuse un jurământ: trebuia să îl răzbune pe tatăl său dacă acesta va fi ucis, şi mai ales, trebuia să fie alături de Cap-De-Mort până la sfârşit. Acum era momentul să îşi îndeplinească jurământul. Se aplecă, luă piatra strălucitoare în mână, o strânse în pumn şi rosti cu stângăcie:
- Decoperatus!
În acel moment observă cum pieptul mortului se deschise şi aştepta parcă o sursă de energie, care, din întâmplare, se afla în pumnul lui Draco. Cu mâna tremurândă aşeză piatra în dreptul inimii sfărâmate, apoi roti bagheta, nesigur, şoptind:
- Coperatus totalus!
Deschizătura din pieptul tatălui său dispăru, iar în ochii acestuia se zăreau pâlpâituri. Trupul prinse viaţă. Mâinile i se mişcau robotic, în timp ce ochii-i clipeau, analizând locul în care era.
Draco îl privi cu aceeaşi expresie facială de frică şi vorbi în şoaptă:
- Tată..? Mă auzi?
Afară se auzi un şuierat de vânt care îi dădea fiori lui Draco.
- Tată...? Mă vezi?
Însă nu primi niciun răspuns din partea lui...
...
(Will be continued...Va urma)

FAN-FICTION(I)

Hello everyone! M-am gandit sa postez si eu ceva interesant si am gasit.
. . .
Dupa cum bine stim, seria "Harry Potter" cuprinde 7 carti absolut bestiale, merita citite. Dar fiindca mi-a placut asa de mult, am hotarat sa fac eu o continuare a povestii care m-a impresionat in mod placut. So, o sa postez cate un capitol, sau cate o parte dintr-un capitol, ca sa am timp sa scriu la continuare.
Azi va dau asa: CAPITOLUL 1 tot, desi e mult, azi il postez tot!!!
. . .
So, incepem!!!
HARRY POTTER si TEMPLUL PIERDUT(sau, ma rog, imi rezerv dreptul de a schimba pe parcurs titlul fic-ului sau a capitolelor, chiar si cursul actiunii ;) ).

CAPITOLUL 1 - VESTEA CEA MARE

Liniştea se lăsă, în cele din urmă, peste casa familiei Weasley. Harry se simţea perfect. Nu se mai simţise aşa de bine niciodată. Era total împlinit. Aproape total. Privirea îi era aţintită asupra lui Ginny Weasley, care arăta complet diferit faţă de prima dată când o văzuse el. Părul brunet şi sclipitor îi mângâia coatele, iar chipul "fetiţei dornice de aventură" se schimbase radical, adoptând o figură serioasă, dar care emana, în interior, aceeaşi poftă nestăvilită de a călători cu vrăjitorul pe care îl iubea încă de la vârsta de 10 ani, Harry Potter. Nu ştia cum să acţioneze şi îi adresa acesteia un zâmbet care spunea multe, îndeajuns ca Ginny să sară de pe scaun şi să se arunce în braţele lui. Doamna Weasley rămase fără glas, dar cu un zâmbet contagios pe buze, iar Ron, era şocat. Hermione nu era deloc surprinsă şi îi adresa lui Ron, pe furiş, nişte priviri îndrăzneţe. George făcea pe marioneta în spatele doamnei Weasley, în timp ce se prăpădea de râs, iar domnul Weasley nu era deloc impresionat de gestul lui Ginny. După câteva minute, Harry avu curajul să spună ceva.
- Ginny, eu...Noi, adică...Doamnă Weasley, vă rog să mă iertaţi, eu nu...
Înainte să mai spună ceva, doamna Weasley tună bucuroasă:
-Cum? ÎŢI CERI IERTARE? HARRY, ESTE MINUNAT CĂ TU ŞI GINNY..ei bine, VĂ IUBIŢI!!! Apoi se uită în partea opusă a camerei, unde Ron se abţinea cu greu să nu râdă. RONALD WEASLEY! AI ŞTIUT DESPRE ASTA ŞI NU MI-AI SPUS NIMIC?
- Mamă, eu nu...Urechile lui Ron se înroşeau tot mai mult.
- Se pare că l-ai moştenit pe Fred. Chipul ei se făcu dintr-odată alb şi bucuria dispăru de pe chipul ei când pronunţă, involuntar, numele geamănului lui George. Acesta îşi pierduse viaţa, luptând împotriva lui Cap-De-Mort şi fiind ucis de vrăjitoarea Bellatrix, cea care îl ucisese pe Sirius cu doi ani înainte. Harry se schimbă şi el la faţă, aducându-şi aminte de această tragedie. Însă acum nimic nu mai conta, căci Lordul-Întunericului fusese distrus de propriul blestem, ucis de propria lui baghetă magică, Bagheta Inimilor-Frânte, care era acum în roba lui Harry.
Giny nu ştia dacă ar trebui să fugă în camera ei sau să înfrunte situaţia în care tocmai ea se implicase, şi pe Harry, de asemenea. Se uită când la Harry, când la Hermione. Nu îndrăznea să îl privească în ochi pe Ron, deoarece el nu fusese de acord cu o relaţie între ea şi Harry, motiv pentru care cei doi s-au despărţit pentru un timp, însă neputând uita unul de celălalt, s-au reapropiat.
Ron o privi puţin distrat şi se părea că încă nu era total de acord cu relaţia dintre ea şi Harry. Însă îmbrăţişarea şi sărutul dat de Hermione îl făcu să-şi schimbe părerea şi să se bucure chiar mai mult decât Harry.
- O, vom avea o nuntă dublă! spuse doamna Weasley în timp ce o strânse puternic în braţe pe Hermione, urmând să-l ciupească pe Ron. Apoi adăugă, uitându-se în colţul din dreapta lângă şemineu unde stătea un bărbat bine, cu părul roşu de-a binelea si faţa pistruiată.
- Uite Arthur, ce mai cresc copiii ăştia...Parcă ieri eram pe Aleea Diagon urcându-l în tren pe Ron, pentru primul lui an la Hogwarts. Şi acum...iată-i!
Domnul Wealey, care, până atunci îşi stăpânise entuziasmul şi fericirea, explodă şi alergă spre Ron şi Hary, îmbrăţişându-i şi strângându-le mâna.
- Băieţii mei! Cine mai are doi băieţi atât de chipeşi ca ai mei?
George se arătă puţin deranjat de spusele domnului Weasley, dar reveni scurt la runda de râs din momentul când auzise pe tatăl său adăugând: "şi un mic poznaş cu o ureche lipsă". Este imposibil de descris cum se simţeau Harry şi Ron. În timp ce domnul Weasley le îmbrăţişă pe Ginny şi Hermione, adăugă cu un aer trist, privind spre Harry:
- Harry, tatăl tău ar fi mândru de tine...La fel şi Sirius. Ar fi dat orice să te vadă bărbat însurat.
Hermione se întoarse brusc spre el vrând să îl consoleze, dar acesta nu se întristă. Dimpotrivă, schiţă un zâmbet de recunoştinţă şi de agreare a situaţiei. Domnul Weasley avea dreptate. Atât tatăl, cât şi mama lui s-ar fi bucurat enorm să îl vadă cu Ginny, în timp ce îi făcea jurăământul etern. Dar şi aşa, de undeva, ei îl priveau şi erau extrem de fericiţi, şi Sirius, de asemenea. Putea să simtă acest lucru, căci inima îi bătea mai să-i sară din piept. O clipă se gândi şi la celelalte persoane dragi pe care Cap-De-Mort le ucise, în încercarea de a-l distruge pe el. Încă se simţea vinovat pentru asta. Se gândea la expresia de pe faţa lui Lupinar când ar fi aflat vestea cea mare. Putea să îşi imagineze reacţia lui Tonks, şi bucuria micului James, care, deşi nu ar fi înţeles s-ar fi simţit foarte bine. Însă nu îşi putea închipui bucuria şi reacţia lui Dumbledore...El, Dumbledore...
Dumbledore fusese mentorul lui Harry, omul care îi salvase viaţa şi omul care îl iniţiase în artele magice, înscriindu-l la Hogwarts, Şcoala de Farmece şi Vrăjitorii, încă de pe vremea când era doar un copil care nu îşi cunoştea puterile şi menirea de a deveni cel mai mare vrăjitor din lume, următorul după acest Albus Dumbledore. Harry, urmaşul lui James şi al lui Lilly Potter, trebuia să răzbune moartea părinţilor săi, care fuseseră ucişi de Cap-De-Mort, în cel mai brutal mod posibil, prin blestemul de neiertat "Avada Kedavra". Acelaşi blestem îl folosise şi asupra lui în acea noapte de octombrie, când el avuse abia un an, dar blestemul nu îl atinsese, ba din contră, îl slăbi considerabil pe Cap-De-Mort, transfeându-i lui nişte abilităţi magice pe care le poseda. Harry se alese doar cu o cicatrice în formă de fulger, un semn care îi va aminti mereu de acea noapte blestemată.
De când îl învinse pe Cap-De-Mort, cicatricea nu îl mai deranja, nici nu îl mai durea ca în alte dăţi, avertizându-l în legătură cu apropierea şi planurile lui malefice. Acum era perfect liniştit, zâmbind mai mult ca niciodată şi bucurându-se de atmosfera magică din Vizuină.. O clipă îşi aminti de anii petrecuţi la familia Dursley, alaturi de un unchi Vernon care îi făcuse viaţa un coşmar, mătuşa Petunia, sora de sânge a mamei lui şi vărul Dudley, răsfăţatul şi mult-adoratul lor fiu. Se gândea dacă ar trebui să le dea şi lor vestea, dar îşi spusese că ei nu vor fi nici pe departe interesaţi, deşi, când îi văzuse ultima dată îi erau mai simpatici decât de obicei. Până şi Dudley, care îl folosea pe Harry drept sac de box şi îl lua mereu în bătaie de joc, se schimbase şi îi părea rău că era nevoit să plece alături de ai lui. "Eh, încercarea moarte nu cunoaşte", îşi spuse Harry şi zâmbea în sinea lui. Avea optsprezece ani şi putea gândi ca un adult. Deşi copilăria lui fusese un dezastru, acum îi înţelegea perfect pe cei care l-au crescut. În inima lui deja îi iertase pentru toate nedreptăţile de care avuse parte pe parcursul a şaptesprezece ani. Îşi adusese aminte de ziua în care aflase că era un vrăjitor şi că locul lui nu era în Lumea Încuiaţilor. Hagrid...Hagrid devenise prietenul lui cel mai bun din ziua în care l-a luat de la familia Dursley. Pe moment, avu un acces de furie care se consumă în minte imediat, deoarece, oricât l-ar fi urât pe Cap-De-Mort, cel care îi ucisese o bună parte din prietenii pe care îi câştigase de-a lungul celor şase ani petrecuţi la Hogwarts, printre care se număra şi Hagrid, acum era distrus. Toate acestea i se derulau în minte, într-un moment nepotrivit, dar zâmbea, doarece ştia că toţi cei care erau în Lumea Morţilor, se bucurau enorm pentru el.
Uşa se trântise brusc şi Neville Popneaţă intră la braţ cu Luna Lovegood, cu chipurile radiind de fericire. Nimic nu putea să strice acea zi perfectă.
Neville fu întâmpinat "băieţeşte" de Harry si Ron, iar Ginny şi Hermione o strângeau în braţe pe Luna, după faţa căreia era evident că nu aflase noutăţile. După ce Hermione îi spuse, Luna se aruncă în braţele lui Harry, urlându-i în urechi:
- Felicitări!!! Tu şi Ginny faceţi o pereche minunată!
Apoi întorcându-se spre Ginny, care era felicitată de Neville, i-a făcut şmechereşte cu ochiul şi i-a spus şoptit:
- Se pare că ai câştigat! Îl meriţi...să ai grijă de el... .
Ginny îi răspunse tot şoptit, însă îndeajuns de tare încât să audă Ron, care a pufnit în râs şi a strigat, acompaniat de George.
- Ei, se pare că şi tu te-ai ales cu unul pe măsură. Prin urmare, nu ai pierdut...
- LUNA SI NEVILLE!!! tunară Ron şi George într-un glas.
Neville, care acum vorbea cu Harry, se făcu roşu la faţă, iar Luna, părând mai degrabă furioasă decât ruşinată, îşi scoase bagheta şi rosti, îndreptându-o spre Ron:
-Scarlamenti Fumus! În următoarele secunde, din urechile lui Ron ieşea un fum alb, iar faţa îi deveni albastră. George, se prăpădi de râs, dar fu luat prin surprindere de blestemul "Imperius", şoptit de Luna, care îl făcuse să ia o tigaie şi să şi-o trântească în cap. După ce îşi reveni, Ron îşi ceru scuze şi o felicită atât pe Luna, cât şi pe Neville. Abia acum Luna se ruşină puţin, amuzându-se de George, care rosti "Florum Incantantem", vrând să se răzbune pe Luna, dar îl nimeri pe Ron, acestuia crescându-i nişte fire de iarbă şi câteva floricele albastre, iar picioarele prinzând rădăcini. Hermione se sperie şi îndepărtă imediat efectul cu o vrajă creată de ea în anul cinci la Hogwarts.
Vizuina era plină de feţe fericite, doamna Weasley deja făcea planurile pentru cele trei nunţi care urmau să aibă loc în viitorul apropiat. Harry era fericit peste măsură şi spera ca această fericire să dureze mai mult decât ar fi putut el trăi...
(Will be continued...Va urma)
. . .
Sper ca va placut. O sa revin curand cu capitolul 2. ;)
See ya & hugs for all!!!

PRIETENIA(II)

Hy everybody!
. . .
Am revenit, la scurt timp dupa ultimu' post legat de seria Twilight.
. . .
Ei bine, m-am gandit sa analizez impreuna cu voi un cuvant foarte des folosit si anume "PRIETENIA". Daca in postul anterior despre acest subiect am scris partea buna a acestui cuvant, ei bine, acum o sa trec direct la cealalta parte.
. . .
Saptamana trecuta, a fost una dezastruoasa. Am pierdut cativa din oamenii care s-au intitulat "prieteni" . Nu stiu daca ar trebui sa dau nume(da, nu o fac) insa acei oameni, in care am avut deplina incredere, s-au dovedit a fi niste prefacuti.
Oi fi eu o fire mai retrasa, mai pesimista(ma mandresc cu asta) si poate mai "aeriana", dar, this is it, asta-s Eu...Ei bine, am intrat intr-un grup de oameni despre care am crezut ca stiu sa ma aprecieze si sa ma accepte asa cum sunt, dar m-am inselat. Nu stiu exact ce am facut ca sa primesc raspunsul urmator: "Ai fost prietenul meu, ai fost partenerul meu de citit pana cand ai devenit obsedat, ai fost partenerul meu cand ascultam muzica, dar intr-o dimineata te-am pierdut" . Bine, cred ca am inteles esenta, si anume "am fost" . Well, apoi am aflat cateva lucruri pe care nu le stiam. Citez: "tu nu stii cat am avut rabdare cu tine ... (...) ai fost retras, nu ai vorbit decat cand ai fost intrebat, etc ". Hmm, dar stiti ce ma enerveaza? Faptul ca eu, niciodata, nu am cerut sa fiu inteles sau sa fiu acceptat. Deci, in esenta, s-ar parea ca tot eu sunt de vina pentru toate astea. Ei bine...
. . .
Desi am pierdut unii "prieteni", am castigat o experienta si o lectie de la viata.
. . .
Exista PRIETENI, dar sunt foarte rari si greu de gasit. Aici, ma pot considera norocos, caci, Dumnezeu mi l-a "trantit" inaintea mea pe Jacob, un om extraordinar, pe care il pot numi "cel mai bun prieten". Multumesc Domnului ca mi l-a dat pe el...(bine, e destul de "bizarre").
. . .
Cam atat deocamdata...nu mai am idei.
Anyway, ... , daca nu stiti, va spun eu : un prieten il gasesti greu, dar daca il cauti, il vei gasi mai repede decat te astepti...:).
. . .
Bye..Bye!!!

TWILIGHT SAGA : ECLIPSE

Hi people!!!
. . .
Dupa cum vedeti, afara e vreme nasoala...sta sa ploua cu apa:)).
E o vreme numai buna de stat in fata PC-ului si de blog-alit :)).
Asa ca, dupa cum v-am promis, urmeaza un mic articol despre seria "Twilight", arhicunoscuta cam peste tot, mai exact despre partea a treia a seriei, "Eclipse"(Eclipsa).
. . .
Am citit cartea(am mentionat in primu' post referitor la seria Twilight) si am vazut pe net cateva postere, well, "fan-made", nu originale, dar unele sunt chiar bestiale.
. . .
A, mai jos o sa pun cateva imagini misto, si trailer'ul oficial(cel putin asa se pare). Dar inainte de asta, sa va spun un scurt rezumat al cartii, care o sa il compar cu rezumatul fimului(cand o sa apara).
. . .
So, dupa cum stiti(sau acum aflati), "New Moon"(Luna Noua) are un final nu prea interesant, parerea mea. "Eclipse" incepe cu ideea lui Charlie de a-si trimite fata, adica pe Bella la o facultate, deoarece se apropie absolvirea liceului(mamaaa, ce exprimare "clara" am, :-j ma rog, se intelege). Charlie nu este (inca) de acord cu relatia dintre Bella si Edward, motiv pentru care incearca sa o apropie cat mai mult de Jacob. Edward(nu il suport :-"), petrece 24 din 24 din timp cu Bella, la ea acasa, spre disperarea lui Charlie, si a mea, desigur :)) . In timp ce Edy o "sufoca" la propriu pe Bella, lupii, in frunte cu Sam, dau de urma Victoriei si o urmaresc, incercand sa o prinda. Jacob, care era suparat pe Bella, hotaraste sa lupte pentru ea si o viziteaza la scoala, intr-o zi.(...)
Ei bine, lupii ajung la o alianta cu Cullen-ii si se pregatesc de lupta. In acest timp, afla ca Victoria si-a creat o armata de nou-nascuti(vampiri tineri muscati de curand) si se indreapta spre oras, mai precis, spre Bella.
Intr-un moment de presiune, Jacob ii spune Bellei cat de mult o iubeste si o saruta "fortat", alegandu-se cu o lovitura(adica, o mangaiere) peste fata din partea Bellei, care, la randul ei, se alege cu o mana rupta :)) . (...)
In timpul luptei, Jacob ramane singur cu Bella, dupa ce Edward a hotarat ca e mai bine ca el sa o protejeze. Bella ii marturiseste ca il iubeste si il saruta, de data asta, din pura vointa, antrenandu-i lui Jacob sperantele.
La sfarsit, Edward, ajutat de Seth o ucide pe Victoria si astfel castiga lupta.
Finalul este foarte interesant si captivant, cu o urma de suspans. Jacob(e ranit in lupta si e obligat sa stea la pat vreo doua saptamani) primeste o invitatie la nunta si un biletel de la Edward, din care reiese ca el a fost ales cavaler de onoare la nunta dintre Edward si Bella. Aceasta veste il "distruge" psihic si dispare... .
. . .
Cam atat ar fi...Ei bine, eu am scris doar ce mi-am amintit. Acuma, filmul...o sa vedem cum e.
. . .
Boon, acuma e timpul pentru imagini(defapt, una singura :)) ) si traileru' mult asteptat.
. . .




. . .

Nah, mi-am indeplinit misiunea :)) Ca sa zicem asa...
Mai revin cu noutati...cand o sa fie :)).
. . .
Bye-Bye!!!

LENE...LENE...LENE

Hi people!
. . .
Cum ati petrecut de 1 mai? Yo, sincer...bine, dar cu unele "mici" incidente, cauzate de sor'mea(Stefi, sau "Judy Poster" -asa ii zik io :)) stiu, e amuzant :)) ) si de "sotia" ei Carina(aaa, mai bine nu zic nimic ca se uita si unii prunci si noh..:-j). Asa, in afara de asta, all was fine(adica, totul a fost bine).
. . .
Acuma', ca au trecut iar cateva zile bune de la ultimu' meu post, iar tre' sa-mi cer scuze...Si da, o fac..."Sorry people, please don't blame me" Am fost prea "busy" si nu am avut timp sa intru si pe blog:)).
. . .
Toate ca toate, duminica am fost la biserica(stiu ca nu va intereseaza, dar in caz ca nu ati observat, scriu numa' sa umplu si io o pagina :)) ).
. . .
Am citit cateva carti, in tot acest timp...A, sa va zic si titlurile: "Nu o citi daca esti PROST"(nu, pe bune, asa ii zice), "Fara cap si fara coada"(Mihai Gainusa e un artist desavarsit :)) e beton cartea), apoi una care m-a impresionat coperta si titlul :)) dar m-a dezamagit continutul, "Patimirile Mariei Magdalena". Well, nu e ceea ce credeam eu ca e, defapt, e o prostie pe tematica biblica. Adica, nu inteleg cum se transforma numele lui Iisus in "Isa", sau cum se poate ca El sa fie impreuna cu aceasta "Mariam"(am scris corect, cu "m" se scrie :)) ). Nu vad niciun adevar biblic in asta, si o blasfemie curata. Stiu, e fictiune, dar nu se poate sa il transforme pe Iisus in halu' ala...adica, ma apuc si io de o carte, si il pun pe Iisus la furat de cirese, sau il desemnez mare criminal..ei bine, eu nu as putea sa fac asta...
. . .
Boon, ce sa va mai spun? A, strang o colecta de bani pentru fundatia infiintata de mine "Ajutati-ma sa imi cumpar si io un laptop". Orice contributie este bine-venita + traditionalul "Dea Dumnezeu sanatate..".
. . .
Aaa, cum spuneam, defapt, cum vroiam sa spun :-j , in cele ce urmeaza, o sa postez ceva special pentru fanii seriei "Twilight" ca se apropie lansarea celei de-a treia parti a filmului, si anume "Eclipse". Dar asta, in viitoru' apropiat....
. . .
Tocmai mi-am amintit, am citit si eu seria "Harry Potter"(7 carti) si am fost atat de impresionat, incat am vazut si filmele :)) . Acu' astept si eu "Talismanele Mortii" sau prima parte din el, ca am auzit ca il sectioneaza in doua :)) . Desi n uvad rostu' .
. . .
Cred ca v-am plictisit cu atata palavrageala si va las. Da' nu oricum. Acuma, la sfarsit, va dau si io putina mu...zica, nu altceva :)) . Si nu orice muzica, numa' buna si de calitate(doar ma stiti :-j).
Yo sper sa placa la voi si va urez o citeala placuta dupa ce ati terminat, evident, deja :))
. . .
Bye-bye lume, pe curand!


Asculta mai multe audio Muzica

Nah, inca una sa nu ziceti ca-s zgarcit.. :D


Asculta mai multe audio Muzica

Si, bineee-i!!! Destul pentru azi! Revin yo, stati flex :))