Un ger albastru
a-nghețat în mine,
Mi-a stins un dor
pe banca de la gară
Am așteptat un ultim
tren cu tine
Un tren ce n-a vrut
să apară.
De când aștept mi
s-a trecut o viață
În gara rece,
singură și veche
Mereu sunt primul,
ultimul din față
Și veșnic singur,
fără de pereche.
El, trenul cred că
a murit pe șine
De pasagerul meu,
nu știu nimic
Dar o minciună arde
tare-n mine
Că va veni.. Dar
n-a venit.
Și vreau să plec să
nu te-aștept în gară
Aceeași întrebare o
rostesc mereu
Dacă de dimineață
vine trenul și e seară
A câta stație o să
fiu și eu?
(Cătălin D. Batky, 09 ianuarie 2015, orele 21:29)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu