Când în sfârșit a venit ziua cea mare...am pus și eu „mâna”(adică click-u) pe el, ș dă-i să meargă...
...
Mda, epic face is (NOT) epic.
Din păcate nu a fost ceea ce mă așteptam, până și coperta albumului indică ceva extra-super-ordinar de tare.
OKAY, nu pot să zic că mă omor după Lou Reed...practic nici nu am habar cine e/sunt sau ce cântă...dar când aud METALLICA, e altceva :D
Și acest album care constă în cea mai neobișnuită colaborare Metallica, ei bine, nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor...ceea ce nu mă miră deloc.
Tot respectul pentru Metallica(30 de ani de carieră muzicală își spun cuvântul :D), însă, având în vedere faptul că ultimul album „Death Magnetic” a fost mai mult decât bestial, nu mă așteptam ca acesta să fie mai prejos...din păcate, e mult mult mult sub orice alt album semnat Metallica.
De ce?
Hm, pentru început, pot doar să zic că „baladele”, dacă le pot numi așa, au influențe post-rock(ceea ce ascult eu mai nou), și îmi place, dar când vine ăla cu vocea lui...strică toată atmosfera și ambianța piesei...plus că zice ... numa el știe ce zice.
Chitara de pe fundal este singurul lucru care mă bucură, dat fiindcă Metallica s-au ocupat de acest aspect...dar partea vocală, precum și alte „chichițe”...hm...
...
Ca să nu vorbesc aici de unul singur, luați câteva mostre, și vă convingeți:
Mnoh, mie unul nu îmi place...ăla vorbește...singur...în timp ce ăia din spate bagă rock de numa...
Nu, nu, nu...
Singura piesă care hm, să zic că este făinuță, este „Cheat on me”...și nu am găsit să o embeduiesc...da nho..în fine, aia e ...ceva, plus că ține 12 minute mai.
...
So, the end...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu