ASFINȚITURI...

A trecut ceva timp de la ultima mea activitate literară(dacă o pot numi așa), mi-am zis să revin :



ASFINȚITURI...


Mi-e sufletul rană,
Și inima tăcere...
Mi-e plânsul chin
Și fruntea durere.


E caldă tristețea,
Ce-ades mă-nconjoară..
E ură în glasul
Cel lin de-odinioară.


Sunt umede palme,
Și mâinile-ntinse..
Sunto chii-obosiți
Și lacrimi învinse.


Fiorii-s mai reci,
Pe spatele moale..
Dorințele-s seci
Pe coapsele goale.


Și văd riduri aspre,
În oglinda sorții..
Dar simt gâtul ars
De flacăra morții.


În sferturi de ceasuri,
M-amăgesc cu privitul..
Și-aștept în tăcere
Să vin-asfințitul.


                                            (Cătălin Daniel Batky, 05.12.11)