La început a fost curiosul, cerşea atenție şi îi plăcea că are cititori, din clasă, din liceu sau de pe site urile pe unde își putea promova "blogul". A încercat să avanseze, a avut parteneriate cu Ove (omule, nu ştiu ce s-a întâmplat cu tine, dar dacă vezi asta...caută-mă, fac cinste cu o bere..sau zece), Paul(tinere..sper că ești bine pe unde ești), Andrei(văd că ai renunțat la "meseria" asta, cred şi sper că ți-ai găsit fericirea) şi alte nume.
După un timp, a fost "omul". A început să își dea cu părerea despre țară, reguli, nereguli, legi, gogomănii politice şi altele. A scris şi despre Dumnezeu, pe atunci credea şi îl respecta (încă era copil). A fost şi critic, amuzant, sarcastic şi răzbunător. A avut fani, cititori fideli şi prieteni.
În ultimă fază a fost "artistul". Nu se mai ocupa cu promovările de prostie şi incultură, doar își posta creațiile. Unele triste, altele despre neam şi patrie, dar majoritatea despre trăirile proprii. A fost, a trăit, a plecat.
Acum, nu mai este, dar va putea fi citit oricând, aici. A plecat, dar şi-a lăsat trăirile şi "arta". Nu mai cere atenție, blogul nu mai este citit, mesajul însă rămâne.
Vă mulțumește în scris vouă, celor care ați fost alături de el în această..realitate paralelă, ați trăit cu el emoții, râsete sau simple păreri de rău. Vă mulțumește şi vă lasă, din păcate, astăzi.
Ar fi fost spațiu de mai mult, dar şi-a terminat trăirile. Nimic nu mai există, nimic nu va mai fi. Aici, îi este viața. Dincolo de linii, rămâne scrisul.
Se stinge astăzi ultima lumină,
Își drege glasul, până azi, vioi,
Închide ochii roşii spre odihnă
Şi pleacă..pleacă dintre voi.
Vă cheamă să ciocniți cu dânsul,
Poet nebun, aprins între cuvinte,
Primit în râsete, rămâne plânsul,
În lacrima ce nu mai minte.
Lăsați-l după chef, să mai petreacă,
La miez de noapte, musafirul vine,
Îi dă şi cheia porții ce-l apleacă
Şi-l duce singur, dincolo de bine.
Să nu îl plângeți, şi-a urmat cărarea,
Un drum ce viața nu i l-a deschis.
De azi trăiește, alăturea cu marea,
Cu valuri, ploi şi oglindiri de vis.
'Adio' e cuvântul care mai rămâne,
Când şi-a băut viața, cu paharul,
A ridicat pământuri din ruine,
Dar l-au lăsat atunci, doar cu amarul.
Adio, vă mai scriu acum o dată,
Mă veți găsi mereu, în orele târzii,
Acolo, cu țigara, în crâşma blestemată,
În amintiri albastre şi fumuri de beții.
(19 aprilie 2017-final)
