Astăzi am plecat.
Astăzi am visat.
Astăzi am murit.
Astăzi..am înviat.
Astăzi am renunțat.
Astăzi am învățat.
Astăzi am râs.
Astăzi am plâns.
Astăzi am vrut.
Astăzi am căzut.
Astăzi am oftat.
Astăzi am câștigat.
Astăzi..am plecat.
Astăzi am învins.
Temeri și vise, idealuri și prostii, astăzi le-am parcurs pe toate. Am înțeles
că nu pot înțelege, am învățat că nu pot să rețin.
Am visat că se va
termina firesc, am să îmi dau sufletul într-un ultim fum, întins pe spate, pe
un pat străin. Cu umerii goi și o cămașă pătată de regrete, o scrumieră
îmbibată de păcatele nocturne și de lacrimile oarbe aruncate pe podea, mă văd
gol, sec, uitat, ascuns. Soarele va răsări curând și eu voi fi doar amintirea
din „acea noapte când el a făcut dragoste cu moartea”.
O ultimă țigară
înainte de lumină și un ultim oftat greu care își spune eternul sfârșit printre
priviri amare...a știut întotdeauna că așa se va sfârși? Ar fi vrut să plece
oare în lumina lunii palide, să mă lase pe mine acolo să mă zbat în cele de pe
urmă chinuri?
A stat totuși și a
privit cum moartea absoarbe fiecare sunet, fiecare geamăt din trupul obosit,
din interiorul gol.
După lumină,
întunericul s-a izbit grotește de sufletul prea plin și gol deopotrivă. Am
simțit cum sfârșitul se transpune în imagini vechi, fantomatice dintr-un trecut
pe care nu-l cunoșteam.
La început a fost
sfârșitul, și sfârșitul a fost începutul.
L-am văzut pe
Dumnezeu și nu a fost cu nimic mai bun decât mine.
Am fost demon,
înger, trup și din nou, demon.
Aripile le-am lăsat
pe patul străin unde mi-am petrecut cel mai așteptat ceas din timpul nesfârșit.
A fost ultimul sau poate primul.
Astăzi am plecat.
Astăzi am plecat.
Astăzi.
