RUGĂ LUI DEMON, PUTERE

Un alt vânt rece mă doboară,

O altă ploaie mă sărută;

Curg lacrimi, pentru-a mia oară

Și gura-mi este veșnic mută.

În cruci de noapte strâns în lanțuri,

E somnul ce-l aștept de mult,

Prins în coșmaruri dulci și dansuri

Și-n pianul ce nu-l mai ascult.

Lumina mea din ochi apune;

În trupul veșnic obosit

Trăiește, demonul și-n spume

Îmi cântă imn de om învins.

Încalță-mi tălpile în flăcări!

Aruncă-mi inima-n Infern!

Carnea doar las-o pentru păsări

Ce m-or mușca de azi, etern.

Arată-ți, demon negru, fața

Și strânge-mi mâna ca stăpân;

În ochii tăi îmi stinge viața,

Să pot să merg spre alt tărâm.

O clipă vie lasă-mi încă,

Să pot privi la cine-am fost,

Să-i spun „Adio, ființă sfântă”

La cea care mi-a dat un rost.

Să-nchin cu îngerii la masă,

Cu cei care m-au cunoscut;

Să mai visez un dram acasă,

Apoi să fiu pe veci, pierdut.

O, demone nebun, putere!

În veșnicie să mă zbat

Să uit de lacrimi și durere,

Ce-ți cer eu azi, e tot păcat?

Răspunde-mi printr-o mușcătură,

Ori zgârietură pe obraz;

Căci gustul de amar în gură,

Îmi spune că ești încă treaz.

Croiește-mi aripi de vecie,

Mătase neagră ca veșmânt,

Mai dă-mi trei ceasuri de beție

Să pot a-mi face jurământ.

Și când m-oi rupe dintre lume,

Cu ochii stinși te-oi săruta,

Ți-oi spune, demone, pe nume

Și-oi dezlega robia ta.

...

O, demone nebun, tărie!

Omoară-mi zilele de-acum.

Nimic de mine să se știe,

Să pot să fiu cum sunt, nebun.

Cătălin Daniel Batky, 26 ianuarie 2015, 12:53

DE GARĂ...

Un ger albastru a-nghețat în mine,

Mi-a stins un dor pe banca de la gară

Am așteptat un ultim tren cu tine

Un tren ce n-a vrut să apară.

De când aștept mi s-a trecut o viață

În gara rece, singură și veche

Mereu sunt primul, ultimul din față

Și veșnic singur, fără de pereche.

El, trenul cred că a murit pe șine

De pasagerul meu, nu știu nimic

Dar o minciună arde tare-n mine

Că va veni.. Dar n-a venit.

Și vreau să plec să nu te-aștept în gară

Aceeași întrebare o rostesc mereu

Dacă de dimineață vine trenul și e seară

A câta stație o să fiu și eu?

(Cătălin D. Batky, 09 ianuarie 2015, orele 21:29)

Doar ploaie...

Când credeam că în juru-mi se-nvârtesc lumini,

Culori aprinse, calde, zeci de nume

Prin ploaia ce odată s-a ivit

Am realizat că toate au fost simple umbre.

Trăiri ce niciodată nu s-au stins,

Cărări în verde luminos cu soare,

Prin simplă, rece și nevrută ploaie,

Am realizat că nici nu am trăit.

Ce zâmbete în dimineți amare,

Și zile albe fără de sfârșit

Iluzii clare, amăgiri și vise,

Când tot ce se vedea, era doar ploaie...
                                 (Cătălin D. Batky, 31.07.2014, 11:30)

CÂTEVA CUVINTE DESPRE „T.P.U.”

Am revenit printre cei „vii” cu un titlu pe care sunt nevoit să îl explic și o voi face, pentru că poate sunt unii dintre voi care nu au/ați auzit de „renumitul” site „TPU.ro” alias „Toți Pentru Unu”.

Încep prin a spune că site-ul se prezintă a fi foarte „folositor” având acest slogan, deci, teoretic, dacă ai ceva nelămuriri legate de orice, postezi o întrebare și aștepți răspunsuri de la cei care cunosc. 
Nu mă lungesc degeaba aici, că nu are rost. Curios/oasă? Dă-i click AICI și vezi cu ochii tăi.
...
Așa, acum să trec la subiect. Am descoperit acest site(sau platformă/whatever) de întrebări și/sau răspunsuri, prin 2008, dacă nu mă înșel, în încercarea mea disperată de a căuta pe Google ceva..nu știu, ceva foarte bizar, că nu au fost multe rezultate disponibile. La o primă vedere, mi s-a părut foarte interesant și am început să îl „întorc” pe toate părțile. Am găsit tot felul de întrebări pe prima pagină și la unele chiar am știut să răspund, deci puteam ajuta o anumită persoană, lucru ce m-a făcut să îmi creez pe loc un cont de utilizator/membru și mi-am început „activitatea de super-erou” acolo. 
Ceea ce mi-a plăcut a fost că prima pagină era extrem de simpatică și de simplă, în prezent fiind plină de tot felul de nimicuri, părerea mea. Întrebările care se postau erau categorisite CORECT pe moment, deci știam exact unde să intru ca să pot răspunde și să ajut. 
Pentru fiecare răspuns bun sau folositor, primeam o „fundiță”, ca și răsplată. Pe atunci, nu era „vânătoare de funde” ca și în prezent, dar imediat ajung și acolo. 
Ca să nu mai bat câmpii aiurea, zic doar că în perioada aia mă simțeam onorat și eram foarte bucuros că am un cont pe TPU.
...
Recent(din 2011 încoace), site-ul a adunat mai multă popularitate, mai ales în rândul analfabeților și „pre-pubertarilor” de rând, motiv pentru care s-a transformat într-o „adunătură online de proști”(fără supărare).
Au început să apară întrebări cum ar fi „M-am spălat pe dinți cu bicarbonat! E posibil să fiu însărcinată?” sau „Cine știe ce are facebook-ul meu?” .
Nu știu care ar fi rostul aprobării și publicării acestor genuri de „întrebări dătătoare de migrene”. Mi-ar place să știu cine se ocupă în permanent de site, ca să îi dau câteva sfaturi, că are nevoie.
Am mai observat, de altfel, că eu, dacă pun o întrebare scrisă corect gramatical/ortografic/diacritic și o postez la categoria corectă(lucru ce este neglijat de 99% din membri TPU), foarte rar primesc un răspuns, maxim două. Însă o întrebare scrisă hieroglific, postată la o categorie greșită și plină de non-sens, adună vreo 30 de răspunsuri, care mai de care mai „inteligente”. De ce se mai numește TOȚI PENTRU UNU? Nu am idee, să îmi spună și mie cine știe.
...
Și acum, dau un exemplu concret în ideea în care mă considerați pe mine „de prost gust”: