ATUNCI VEI ŞTII CÂT AM IUBIT...

Când viaţa îţi va scrie multe rânduri,
Pierdut, orbit, rămas fără reper,
Să-mi cauți fața...
Te va privi stingher
Un zâmbet stins în patru scânduri.

La ceas de seară înecat albastru în alcool,
Zdrobit, învins în fumuri de țigări,
Să-mi cauți glasul...
Te va lovi din zări
Un vânt prea aspru și prea gol.

Te vei trezi din cea mai rea iluzie,
Dezorientat, vei încerca în scris,
Să-mi cauți ochii...
Te-or oglindi în vis
Și trist, în vreme prea târzie.

Să nu uiți niciodată ce ți-am zis,
Rănit de trupuri reci, cu răni închise,
Să-mi cauți gândul...
Prin porțile închise
Nu o să vezi nimic...
Atunci vei știi și tu cât am iubit.

                                                              (Cătălin D. Batky, 06 iulie 2015, matinal) 

ALBATROSUL UCIS..

Prietene..să nu fi trist,
Că lumea asta nu-i sfârșită..
Tu știi..când nu trăiești un vis,
Omori o viață într-o clipă...

Prietene..să nu regreți
Nicicând, o groapă pe un drum..
Tu vezi..unde-i asfalt curat,
Din case albe iese fum...

Prietene..să nu tot plângi,
Că nu a fost cum ți-ai dorit..
Tu uiți..că tot ce nu a fost,
Va fi, când nu îți vei dori.

Prietene..să mergi tot drept,
Prin spinii din poteca rea..
Tu crezi..că nimeni nu-i perfect,
Dar uită-te și-n umbra ta..

Prietene..al meu prieten bun,
Trecut demult de strada mea..
Am devenit mai rău
Sau am uitat să mai fiu bun?
Mai știi cine sunt eu?
Mai vezi persoana mea?
...




Prietene..mereu vei fi prieten,
Și peste secole în pietre sau pământ,
Pe frunți senine, roșii sau violete,
Păstra-mă-vei acolo, într-un gând..
Netulburat..de lacrimi și suspine,
A celora ce peste noi mai sânt...
...
Pe frunți violete, arse, albe sau senine,
Prietene...mereu vei fi prieten.
                                                (Cătălin Daniel Batky, 25.05.2013, orele 22)

PRIMA ZĂPADĂ (II)

Pe cer alburiu,
Așterne-mi cărarea
Și-n zori timpuriu
Alungă-mi uitarea..



În crivățul aspru,
Șoptește-mi, iubire,
Și-n codrul albastru,
Adu-mi mărginire..



Cu aripi de gheață
Sculptează-mi oglindă,
Iar creștetul moale
Îl lasă să ningă...

                                                                Cătălin Daniel Batky, 5.12.2012

EȘARFA. CAPITOLUL I - EXCLUSIV!

Înainte de toate, țin să punctez câteva lucruri importante despre carte și nu numai:
- nu mă aștept să vă placă la toți.
- nu va apărea niciun vampir, strigoi, vârcolac, demon, zombi sau mai știu io ce creaturi mitice există, vor fi doar oameni.
- subiectul cărții tratează o dramă, al cărui final nu este bătut în cuie, rămâne de văzut dacă va fi un final fericit sau nu.
- numele, acțiunile, locurile sunt fictive, și orice asemănare ar avea cu realitatea este pur și simplu întâmplătoare.
- vreau să încep cu dreptul, de aceea am ales să vă arăt vouă cititorilor mei fideli, ceea ce poate mâna mea.
- nu o să mai public aici viitoarele capitole, poate doar frânturi, vreau să văd dacă vă stârnește curiozitatea.
- aștept sugestii, comentarii și păreri pro/contra.
Acestea fiind zise, lectură plăcută :)
P.S.: Nu am nicio idee de ce apar spațiile alea inutile, că nu io le-am pus...