TE IUBESC...

Te iubesc.

Te regăsesc mereu, la ceas de seară..
Pe-același scaun, lângă peretele pătat,
Aceleși gesturi tandre, cu veșnica țigară,
Și-apoi, același dans tenebru, către același pat.

Pot să mai simt, urmele line,
A pașilor mărunți, spre dormitor,
Pot să respir, aceleași fumuri fine,
Legate de tavan și stinse de-un covor.

Te simt aici, pe pătura albastră,
Îți caut ochii, pe cerul dinspre geam,
Perdeaua-i strânsă, de fața ta măiastră,
Și-n perna maronie, sânt vise de alt neam.

Mereu voi fi acolo, lângă tine,
Săr râd, să plâng, să simt sau să greșesc,
În noapte sau pe zi, cu rău sau peste bine,
Să pot să-ți spun, să-ți spun că te iubesc.

                                                           (Cătălin D. Batky, 25.06.2013, orele 02:25AM) 

                                      

ALBATROSUL UCIS..

Prietene..să nu fi trist,
Că lumea asta nu-i sfârșită..
Tu știi..când nu trăiești un vis,
Omori o viață într-o clipă...

Prietene..să nu regreți
Nicicând, o groapă pe un drum..
Tu vezi..unde-i asfalt curat,
Din case albe iese fum...

Prietene..să nu tot plângi,
Că nu a fost cum ți-ai dorit..
Tu uiți..că tot ce nu a fost,
Va fi, când nu îți vei dori.

Prietene..să mergi tot drept,
Prin spinii din poteca rea..
Tu crezi..că nimeni nu-i perfect,
Dar uită-te și-n umbra ta..

Prietene..al meu prieten bun,
Trecut demult de strada mea..
Am devenit mai rău
Sau am uitat să mai fiu bun?
Mai știi cine sunt eu?
Mai vezi persoana mea?
...




Prietene..mereu vei fi prieten,
Și peste secole în pietre sau pământ,
Pe frunți senine, roșii sau violete,
Păstra-mă-vei acolo, într-un gând..
Netulburat..de lacrimi și suspine,
A celora ce peste noi mai sânt...
...
Pe frunți violete, arse, albe sau senine,
Prietene...mereu vei fi prieten.
                                                (Cătălin Daniel Batky, 25.05.2013, orele 22)

PRIMA ZĂPADĂ (II)

Pe cer alburiu,
Așterne-mi cărarea
Și-n zori timpuriu
Alungă-mi uitarea..



În crivățul aspru,
Șoptește-mi, iubire,
Și-n codrul albastru,
Adu-mi mărginire..



Cu aripi de gheață
Sculptează-mi oglindă,
Iar creștetul moale
Îl lasă să ningă...

                                                                Cătălin Daniel Batky, 5.12.2012

IO..DĂ BIG ARTIST :))

Mare plictiseală, mare...și ce face plictiseala din om?
Vedeți imediat. :)
Eu, spre exemplu, m-am apucat de cântat :))
Și nu așa, oricum, m-am și înregistrat.
Vreți să mă auziți?
...
Precizez că sonorizarea e muult muuuult muult prea proastă și sunt niște sacadări acolo apărute de nicăieri, e supărător, dar poate o să vă placă..sau o să vă distrugă urechile :) Aștept comentariile voastre :))


So, să-i dăm drumu:

PIESĂ 1
PIESĂ 2
PIESĂ 3


No și-apoi așe...dacă v-a plăcut, mă bucur.

Dacă nu, deah, tot nu mă las de „meserie” :))

EȘARFA. CAPITOLUL I - EXCLUSIV!

Înainte de toate, țin să punctez câteva lucruri importante despre carte și nu numai:
- nu mă aștept să vă placă la toți.
- nu va apărea niciun vampir, strigoi, vârcolac, demon, zombi sau mai știu io ce creaturi mitice există, vor fi doar oameni.
- subiectul cărții tratează o dramă, al cărui final nu este bătut în cuie, rămâne de văzut dacă va fi un final fericit sau nu.
- numele, acțiunile, locurile sunt fictive, și orice asemănare ar avea cu realitatea este pur și simplu întâmplătoare.
- vreau să încep cu dreptul, de aceea am ales să vă arăt vouă cititorilor mei fideli, ceea ce poate mâna mea.
- nu o să mai public aici viitoarele capitole, poate doar frânturi, vreau să văd dacă vă stârnește curiozitatea.
- aștept sugestii, comentarii și păreri pro/contra.
Acestea fiind zise, lectură plăcută :)
P.S.: Nu am nicio idee de ce apar spațiile alea inutile, că nu io le-am pus...