Străin de tot...
Bancă străină...
Praful cel vechi se-avântă-n horă,
Și zace-n colțurile lui.
Un scârțâit la început de oră,
Și nici acela, astăzi nu-i.
Cartonul ce numea pe roluri
Și își vorbea numai codat,
Prin cifre fără de zerouri,
Pe undeva, stă astăzi încuiat.
Lungi vise-n ore se iveau,
Cuprins de somn, jucam teatru
Pe-aceeași scenă, în trei secunde dispăreau,
Și rămâneam doar eu, cu capu-n cerul cel albastru.
(Cătălin D. Batky, 31.07, orele 22)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu