duminică, 26 februarie 2012

SCHIȚĂ...



Eu nu voi ști nici ziua, și nici clipa
Când voi dormi, întins și gol, pe spate,
Când chinuri aspre-mi vor zdrobi de tot aripa,
Și poate fi chiar astă noapte...


Cu o privire goală, ștearsă și uscată,
În ceas târziu, gândesc, mă veți afla...
Pe masa mea, doar o țigară..jumătate arsă
Și un miros puternic, negru, de cafea...


Acolo, savurez ultima clipă,
Și îmi aștern în pace, cel din urmă vers,
Cedez condeiul, cui o vrea să scrie,
Cu scris lizibil, ca să fie înțeles...


Plecarea mea pe voi să nu vă doară,
Să vă gândiți c-am fost o stea care s-a stins,
Ori doar un ghiocel de primăvară,
Ce-a fost călcat de toți, și a pierit...


Vă las de tot în astă seară,
Cu-n ultim scurt poem, în umeri goi,
Mă las purtat de cea mai aspră gheară...
Pe lungi acorduri care spun:
                                                           Cătălin D. Batky, 25.02.2012, 01:54AM



2 comentarii:

  1. Putin spus, insa, foarte interesanta si plina de idei noi, bravo Catalin...
    Mi-a placut si asta, nu avea cum altfel.

    RăspundețiȘtergere