joi, 10 noiembrie 2011

VREI CEVA? LUPTĂ! (via OVE)

M-am gândit destul de mult la acest răspuns pe care băă, știu că îl aștepți de ceva timp, așa că..HERE IT IS!

Okay...încep.
...
Știi de câte ori am cugetat la asta? Adică, visez, fiecare o face în felul lui, și fiecare tindem spre un anumit viitor, sau spre o anumită poziție în societate. Dar câți dintre noi reușim, într-un final, să ne atingem scopul?
„Dacă mama ar fi ... sau dacă tata ar fi..” nu-i așa că toți gândim la un momentdat în felul ăsta? 
Ok, recunosc că există unii care își iau viața în mâini de la vârste fragede, din proprie inițiativă sau obligați de situație, toată stima pentru că au capul pe umeri dar, într-un fel, nu e deloc de admirat faptul că sunt forțați să cunoască greul prea repede, când unii, se nasc în puf, cresc în puf, și etc.
...
Oricum, la halul în care se află lumea în prezent, inițiativa de „Vrei ceva? Luptă!” nu prea are niciun sens. 
Sunt prea multe lupte, toți se luptă, sau vor să lupte pentru ceva anume. Eu sunt dezorientat, practic, nu știu în ce luptă să intru, în ce bătălie să mă avânt? Și mai ales...pentru ce să lupt? 
Sunt atâtea chestii pentru care ar merita să pornesc un adevărat război, și totuși, de unul singur nu pot împotriva unei armate întregi de gânduri care mă doboară oră de oră, noapte de noapte, zi după zi...și atunci unde e lupta?
Sunt învins, practic, nu e nicio luptă, fronturile sunt pustii, zgomotele de război sunt mascate de acordurile de chitară, care vestesc vremurile grele....
Omule, sunt secat...nu am arme, nu am forță, voință nici atât. 
În mine se zbat multe, pe stradă la fel, e...prea mult. 
...
Și atunci, te întreb, de ce să lupți când poți aștepta sfârșitul războiului?
Poți sta jos, savurându-ți țigara pe care o mai ai păstrată pentru zile negre...
Și încă poți spera...sau, de ce nu....
Să fugi?

2 comentarii:

  1. Sa fugi chiar nu este o idee buna, aproape 5 ani de zile am fugit (la figurat si la propiu) pana cand mi-am dat seama ca defapt fug de mine si de problemele mele. Majoritatea sunt obisnuiti sa se arunce in razboaiele altora ba chiar isi dau viata pe frontul lor iar pentru ei nu ar misca un pai.

    RăspundețiȘtergere
  2. Inteligentă replică.
    Dar tot aleg să fug...să fug...să fug până obosesc. Și când voi obosi, am să mă întind, și am să recitesc ultimele versuri pe care o să le scriu atunci...
    Am să las foaia jos, și o să arunc pixu...
    Și o să dorm...

    RăspundețiȘtergere