Când credeam că în juru-mi se-nvârtesc lumini,
Culori aprinse, calde, zeci de nume
Prin ploaia ce odată s-a ivit
Am realizat că toate au fost simple umbre.
Trăiri ce niciodată
nu s-au stins,
Cărări în verde
luminos cu soare,
Prin simplă, rece
și nevrută ploaie,
Am realizat că nici
nu am trăit.
Ce zâmbete în
dimineți amare,
Și zile albe fără
de sfârșit
Iluzii clare,
amăgiri și vise,
Când
tot ce se vedea, era doar ploaie...(Cătălin D. Batky, 31.07.2014, 11:30)
Bravo man;)you're really good!
RăspundețiȘtergereThanks a lot, my man. :) This one, was for you. :)
RăspundețiȘtergere