DE ASTĂZI...COLINDĂM!

Fie ca această zi în care „s-a dat startul” la colindat și care prevestește bucuria nașterii Domnului, să ne surprindă împăcați, mulțumiți, fericiți și cu speranțe că binele ne bate la poartă și așteaptă să-l primim înăuntrul curții noastre sufletești.

Cad fulgii mari încet zburând,

Și-n casă arde focul,

Iar noi pe lângă mama stând

De mult uitarăm jocul.

De mult și patul ne-aștepta,

Dar cine să ne culce

Rugată, mama repeta

Cu glasul rar și dulce

Cum sta pe paie-n frig Hristos

În ieslea cea săracă,

Și boul cum sufla milos

Căldură ca să-I facă,

Draguț un miel cum I-au adus

Păstorii de la stână

Și îngeri albi cântau pe sus

Cu flori de măr în mână.

Și-auzi! Răsar cântări acum,

Frânturi dintr-o colindă,

Și vin mereu, s-opresc în drum,

S-aud acum în tindă --

Noi stam cu ochii pironiți

Și fără de suflare;

Sunt îngerii din cer veniți

Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei cântă înălțător și rar

Cântări de biruință,

Apoi se-ntorc și plâng amar

De-a Iudei necredință,

De spini, de-ostași, și c-a murit...

Dar s-a deschis mormântul

Și El acum e-n cer suit

Și judecă pământul.

Și până nu tăceau la prag,

Noi nu vorbeam nici unul --

Sărac ne-a fost, dar cald și drag

În casă-ne Crăciunul.

Și când târziu ne biruia

Pe vatra caldă somnul,

Prin vis vedeam tot flori de măr

Și-n fașe, mic...pe Domnul.

                                 (George Coșbuc)