Câmpul este din nou
verde,
Susură izvorul lin.
Dincolo de metereze
Se arată câte-un
crin...
Iz puternic de brândușă,
Mă izbește în
poiană.
Se-ntrevede
printr-o ușă,
Fosta și iubita
iarnă...
Mă cuprinde-ncet o
stare,
De tristețe
provincială.
E un vis? Sau,...mi
se pare.
Mă străbate o
răceală...
Mă îndrept cu pașii
lini,
Fără de vreo
explicație.
Simt din van, miros
de crini,
E-o tristețe grea de Martie...
(Cătălin Daniel Batky, 28.02.2013)
