joi, 2 iunie 2011

PAȘI MARI...SPRE IDEALURI MICI(PARTEA II - De-ale mele...)

 ...Ce aștept? 
A sosit...Da, și cred că ăsta va fi începutul unei noi zile. Însorite? Nu...
Mă îndrept spre ceva ce nici eu nu cunosc, spre o extremă total necunoscută mie. Îl văd. Mă privește senin, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Dacă aș ști că greșesc, aș da înapoi. Însă nu știu nimic, doar că trebuie să continui, întrucât, după un timp, va fi prea târziu. 
Încerc să privesc prin fereastra imaculată, nu văd nimic. De ce, când era murdară, vedeam tot? Încă foarte clar...
Nu fac nicio mișcare, aștept să treacă în viteză un vis care să împrăștie noroi...acum o să văd. 
Și mai fac un pas. Mă opresc, zâmbesc timid, cu capul în pământ și cu ceva ce în urechi îmi sună „And nothing else matters..noooo”. Aș vrea să strig „So close, no matter how far...”, însă nu pot scoate niciun sunet. Înaintez. Mă simt ca un necunoscut printre o mulțime. Deși, în față nu e nimeni...e doar,..., îl cunosc...și atunci, de ce mă simt așa?
... 
Un autobus pornește zgomotos, lăsând în urmă fum și dstrugând visele cele mai albe ale unei nopți nedormite...

2 comentarii:

  1. SUPERB!Blogul tau m-a lasat fara cuvine!Intradevar ai un suflet mare si esti foarte talentat.Ador blogul tau si il urmaresc in fiecare zi!Il ador!

    RăspundețiȘtergere