Nu o să mă lungesc(prea mult), ci o să punctez doar punctele esenţiale şi care scot în evidenţă prostia, respectiv fantezia unor idealişti care efectiv refuză să accepte o realitate veridică şi palpabilă.
...
OK, am citit legea asta de vreo câteva ori şi drept urmare, pot să afirm cu mâna pe brichetă că nu am priceput nimic.
FUMATUL ESTE STRICT INTERZIS ÎN ORICE SPAŢIU PUBLIC(şi privat, pentru că de ce nu) ÎNCHIS şi bla, bla, bla...bla.
O să...defapt nu, nu o să... Hai totuşi să analizăm puţin(deşi nu merită) această idioţenie.
...
Preşedintele nostru "drag şi bun" Claudel Ionatan, a aprobat(în lipsă de activităţi prezidenţiale importante) această mirifică lege de unde o să fie scandalizări, proteste, ieşiri în stradă, iar şi încă o dată din nou.
România noastră "pitorească" are multe bube, multe probleme, şi poate că asta ar fi fost ultima dintre ele. Ce ne facem cu prostituţia, corupţia, violuri, etc? Well, hai să fumăm o ţigară în timp ce ne gândim la nişte rezolvări..oh, nu putem. Nu putem să ne bem cafeaua în localul preferat şi pe care îl frecventăm zilnic, poate, pentru că ne place şi ne simţim bine. Nu putem să bem o bere şi să ne uităm la un meci în acelaşi local, pentru că...pe cine naiba deranjează?
Risc să fiu misogin, dar, cu mâna pe brichetă zic că nu îmi pasă. Am ascultat zilele trecute, defapt, de când e tărăboiul ăsta cu fumatul, mai multe posturi de radio care făceau sondaje, evident, pentru entertainment, că doar nu le ia nimeni în seamă...right?
Okay, am ascultat nişte păreri şi dintre toate, vreau să parafrazez între ghilimele cum s-a exprimat o "stimată doamnă":
"Păi, eu sunt de acord să nu se mai fumeze, pentru că de câte ori merg cu copilul meu de 5 ani la bar, risc să îl îmbolnăvesc atât pe el, cât şi pe mine, pentru că eu nu fumez..."
Şi acum, părerea mea "de specialist": Ă, helău, tanti, lady, babă, cum îi fi. Ce pana mea cauţi cu un copil de 5 ani la un bar??? Eşti normală la capul ăla sau îl ţii degeaba pe umeri? Dacă vrei să bei un suc cu copilaşu tău(viitor politician, probabil) du-te mă fată la o cofetărie, acolo clar nu se fumează şi nu am nicio problemă, e chiar bine. Dar...mă repet: la bar? La un fucking bar? Ce vrei să înveţe copilu ăla? Vrei să aibă "modele de urmat" preluate din bar? Nu, nu cred că vrei să dai de mine la masa alăturată, pentru că îţi fac o imagine din ceea ce ai putea vedea: Eu, o masă plină de sticle(mai degrabă goale decât pline), adâncit în discuţii despre viaţă, în timp ce savurez 2,3,4,19 ţigări.
Hmm...frumos peisaj, zic. Nu înţeleg de unde tâmpenia asta colosală cu "fumatul pasiv" şi vai-doamne ce mă îmbolnăvesc, pentru că fumez involuntar, trag în piept fum de ţigară din bar. Bine că nu te îmbolnăveşti de la tot felul de e-uri din fel de fel de alimente pe care le cumperi zilnic, săptămânal sau lunar de la hypermarket-uri. Alea nu sunt nocive? Sunt naturale?
Ştii care e faza? Un pachet de ţigări iese cu 2,5 - 3 ron din fabrică. Pânp ajunge la magazine, se adaugă taxe, tva-uri, impozite şi alte căcaturi pe care eu şi alţi fumători le plătim. Realizezi că din ţigări şi alcool se fac bani? Adică, ţara se alege cu bani frumoşi de pe urma fumătorilor? Şi taman nouă, ni se interzice fumatul în localul preferat. Stai o secundă, cât timp tu, nefumătorule, te bucuri şi ţopăi precum Scaraoschi în talpa iadului, eu o să îţi fac o comparaţie ca să vezi defapt, pentru ce "lege" te bucuri.
Să zicem că mergi la restaurant, îţi comanzi ceva..hai să fie peşte, că nu îl agreez sub nicio formă. Eu vin, am loc doar la masa de lângă tine. Eu îmi comand un piept de pui, sau o ceafă la grătar, ceva, nu contează. Pot eu să te reclam că mănânci peşte? Uite, nu vreau să îmi miroase hainele sau să simt miros de peşte că mă îmbolnăvesc. POT EU SĂ ÎŢI INTERZIC SĂ MĂNÂNCI PEŞTE DOAR PENTRU CĂ EU NU ÎL SUPORT?
Nu pot. Exact, mi se pare de prost gust să fac asta. Deci, îmi mănânc frumos mâncarea mea, cu toate că mirosul de peşte de la masa ta nu îmi convine şi nu mă bucur, dar tac. Mănânc frumos, încrec să ignor mirosul ăla de peşte care pe mine mă doboară, şi nu îţi spun nimic. Îţi respect preferinţele şi nu comentez.
Dar tu, ce faci? Dacă eu îmi aprind o ţigară şi stau în linişte, te dai de toţi pereţii că te intoxici şi că ce lipsă de respect din partea mea...nu?
Mi se pare penibil, penibil, jenibil şi de tot râsul.
...
Sper să fie petiţii, manifestări de tot felul, pentru că eu nu accept...să mi se ia democraţia din palme. Nu accept să mă integrez într-o minciună continuă, într-un comunism muşamalizat, pur şi simplu nu accept. Şi de amenzi...nu mai zic.
...
.....
......
Prea multe cuvinte pentru ceva ce nu merită dezbătut, ci aruncat la coşul de gunoi, alături de alte "legi" care nu s-au aprobat(alocaţii mai mari, pensii mai mari, un salariu mai mare...).
Am bătut câmpii degeaba prin acest articol, nu ştiu câţi dintre voi o să citiţi până la capăt, zic doar atât: ne ducem pe pulă. Ne trebuie un Hitler să ne elimine corupţii din ţară. Nu avem nevoie de legi anti-fumat, anti-băut, anti-respirat, avem nevoie de o curăţenie generală. Avem nevoie de un Iliescu lângă nea Nicu şi de toţi "tovarăşii" acestuia, la loc de cinste...cam 3m ajung.
Dacă te-am ofensat cu ceva, înghite, la fel cum eu înghit căcaturile astea multe zi de zi. Nu-ţi plânge de milă, că oricum nu te ascultă nimeni.
miercuri, 16 martie 2016
luni, 24 august 2015
REGRETE (II)
...
Înainte:
Or să fie nunți de aur și de-argint,
Mult peste a ta vecie,
Doar iertarea mea , în viață,
Niciodată n-o să vie.
...
O văd, cu ochii plini de stele,
Întinde brațele învinsă,
O, doamnă scumpă!
Mă mai vrei cunoaște?
Nu-s eu căruia i-ai dat pașii,
L-ai învățat să scrie, să grăiască...
Nu ești tu cea dintâi minune a vieții mele?
O văd, cu un picior intrat în groapă,
Îmi strigă numele-n ecou,
O, doamnă scumpă!
Ce vrei a-mi spune astăzi?
Ți-e dor de cel ce ți-a promis vecie,
Ai vrut să-l știi un om atunci...
De ce nu-s eu acela care patu-ți sapă?
O văd, închis-a ochii spre uitare,
În gloată, lacrimile curg,
O, doamnă scumpă!
Câte ai vrut să mă întrebi?
Amar ți-a fost sfârșitul, tânără femeie,
Chiar de nu știi, ți-o spun în grabă,
Îmi blestem zilele, îmi cer iertare, doamnă,
Și dacă ți-aș spune acum, numele tău, mamă,
Nimeni n-ar crede, ... atât de aspru doare!
Și la final:
Or plânge apele amar în stânci,
Mult peste a ta coroană,
Măcar atunci, n-ai să mai plângi,
S-aștepți iertare...mamă.
(Mai, 21, 2015, 11:57 AM, Cătălin D. Batky)
Înainte:
Or să fie nunți de aur și de-argint,
Mult peste a ta vecie,
Doar iertarea mea , în viață,
Niciodată n-o să vie.
...
O văd, cu ochii plini de stele,
Întinde brațele învinsă,
O, doamnă scumpă!
Mă mai vrei cunoaște?
Nu-s eu căruia i-ai dat pașii,
L-ai învățat să scrie, să grăiască...
Nu ești tu cea dintâi minune a vieții mele?
O văd, cu un picior intrat în groapă,
Îmi strigă numele-n ecou,
O, doamnă scumpă!
Ce vrei a-mi spune astăzi?
Ți-e dor de cel ce ți-a promis vecie,
Ai vrut să-l știi un om atunci...
De ce nu-s eu acela care patu-ți sapă?
O văd, închis-a ochii spre uitare,
În gloată, lacrimile curg,
O, doamnă scumpă!
Câte ai vrut să mă întrebi?
Amar ți-a fost sfârșitul, tânără femeie,
Chiar de nu știi, ți-o spun în grabă,
Îmi blestem zilele, îmi cer iertare, doamnă,
Și dacă ți-aș spune acum, numele tău, mamă,
Nimeni n-ar crede, ... atât de aspru doare!
Și la final:
Or plânge apele amar în stânci,
Mult peste a ta coroană,
Măcar atunci, n-ai să mai plângi,
S-aștepți iertare...mamă.
(Mai, 21, 2015, 11:57 AM, Cătălin D. Batky)
luni, 6 iulie 2015
ATUNCI VEI ŞTII CÂT AM IUBIT...
Când viaţa îţi va scrie multe rânduri,
Pierdut, orbit, rămas fără reper,
Să-mi cauți fața...
Te va privi stingher
Un zâmbet stins în patru scânduri.
La ceas de seară înecat albastru în alcool,
Zdrobit, învins în fumuri de țigări,
Să-mi cauți glasul...
Te va lovi din zări
Un vânt prea aspru și prea gol.
Te vei trezi din cea mai rea iluzie,
Dezorientat, vei încerca în scris,
Să-mi cauți ochii...
Te-or oglindi în vis
Și trist, în vreme prea târzie.
Să nu uiți niciodată ce ți-am zis,
Rănit de trupuri reci, cu răni închise,
Să-mi cauți gândul...
Prin porțile închise
Nu o să vezi nimic...
Atunci vei știi și tu cât am iubit.
(Cătălin D. Batky, 06 iulie 2015, matinal)
joi, 2 aprilie 2015
CANTINĂ DE GÂNDURI...
În pietre scumpe, mărită ființă, te ascunzi
Te lupți mereu, la orice pas, cu amintirea
Pe care drum mai vrei și astăzi să ajungi?
De ce nu vrei să-mi întâlnești din nou privirea?
Te știu, te-am mai văzut demult, o dată
Pe o hârtie, printre alte rânduri.
Am stat, de știi, cândva, l-aceeași masă
În singura cantină grea de gânduri...
(02 aprilie 2015, 15:00, Cătălin D. Batky)
luni, 9 martie 2015
POST SCRIPTUM
Astăzi am plecat.
Astăzi am visat.
Astăzi am murit.
Astăzi..am înviat.
Astăzi am renunțat.
Astăzi am învățat.
Astăzi am râs.
Astăzi am plâns.
Astăzi am vrut.
Astăzi am căzut.
Astăzi am oftat.
Astăzi am câștigat.
Astăzi..am plecat.
Astăzi am învins.
Temeri și vise, idealuri și prostii, astăzi le-am parcurs pe toate. Am înțeles
că nu pot înțelege, am învățat că nu pot să rețin.
Am visat că se va
termina firesc, am să îmi dau sufletul într-un ultim fum, întins pe spate, pe
un pat străin. Cu umerii goi și o cămașă pătată de regrete, o scrumieră
îmbibată de păcatele nocturne și de lacrimile oarbe aruncate pe podea, mă văd
gol, sec, uitat, ascuns. Soarele va răsări curând și eu voi fi doar amintirea
din „acea noapte când el a făcut dragoste cu moartea”.
O ultimă țigară
înainte de lumină și un ultim oftat greu care își spune eternul sfârșit printre
priviri amare...a știut întotdeauna că așa se va sfârși? Ar fi vrut să plece
oare în lumina lunii palide, să mă lase pe mine acolo să mă zbat în cele de pe
urmă chinuri?
A stat totuși și a
privit cum moartea absoarbe fiecare sunet, fiecare geamăt din trupul obosit,
din interiorul gol.
După lumină,
întunericul s-a izbit grotește de sufletul prea plin și gol deopotrivă. Am
simțit cum sfârșitul se transpune în imagini vechi, fantomatice dintr-un trecut
pe care nu-l cunoșteam.
La început a fost
sfârșitul, și sfârșitul a fost începutul.
L-am văzut pe
Dumnezeu și nu a fost cu nimic mai bun decât mine.
Am fost demon,
înger, trup și din nou, demon.
Aripile le-am lăsat
pe patul străin unde mi-am petrecut cel mai așteptat ceas din timpul nesfârșit.
A fost ultimul sau poate primul.
Astăzi am plecat.
Astăzi am plecat.
Astăzi.
luni, 26 ianuarie 2015
RUGĂ LUI DEMON, PUTERE
Un alt vânt rece mă doboară,
O altă ploaie mă sărută;
Curg lacrimi, pentru-a mia oară
Și gura-mi este veșnic mută.
În cruci de noapte strâns în lanțuri,
E somnul ce-l aștept de mult,
Prins în coșmaruri dulci și dansuri
Și-n pianul ce nu-l mai ascult.
Lumina mea din ochi apune;
În trupul veșnic obosit
Trăiește, demonul și-n spume
Îmi cântă imn de om învins.
Încalță-mi tălpile în flăcări!
Aruncă-mi inima-n Infern!
Carnea doar las-o pentru păsări
Ce m-or mușca de azi, etern.
Arată-ți, demon negru, fața
Și strânge-mi mâna ca stăpân;
În ochii tăi îmi stinge viața,
Să pot să merg spre alt tărâm.
O clipă vie lasă-mi încă,
Să pot privi la cine-am fost,
Să-i spun „Adio, ființă sfântă”
La cea care mi-a dat un rost.
Să-nchin cu îngerii la masă,
Cu cei care m-au cunoscut;
Să mai visez un dram acasă,
Apoi să fiu pe veci, pierdut.
O, demone nebun, putere!
În veșnicie să mă zbat
Să uit de lacrimi și durere,
Ce-ți cer eu azi, e tot păcat?
Răspunde-mi printr-o mușcătură,
Ori zgârietură pe obraz;
Căci gustul de amar în gură,
Îmi spune că ești încă treaz.
Croiește-mi aripi de vecie,
Mătase neagră ca veșmânt,
Mai dă-mi trei ceasuri de beție
Să pot a-mi face jurământ.
Și când m-oi rupe dintre lume,
Cu ochii stinși te-oi săruta,
Ți-oi spune, demone, pe nume
Și-oi dezlega robia ta.
...
O, demone nebun, tărie!
Omoară-mi zilele de-acum.
Nimic de mine să se știe,
Să pot să fiu cum sunt, nebun.
Cătălin Daniel Batky, 26
ianuarie 2015, 12:53
vineri, 9 ianuarie 2015
DE GARĂ...
Un ger albastru
a-nghețat în mine,
Mi-a stins un dor
pe banca de la gară
Am așteptat un ultim
tren cu tine
Un tren ce n-a vrut
să apară.
De când aștept mi
s-a trecut o viață
În gara rece,
singură și veche
Mereu sunt primul,
ultimul din față
Și veșnic singur,
fără de pereche.
El, trenul cred că
a murit pe șine
De pasagerul meu,
nu știu nimic
Dar o minciună arde
tare-n mine
Că va veni.. Dar
n-a venit.
Și vreau să plec să
nu te-aștept în gară
Aceeași întrebare o
rostesc mereu
Dacă de dimineață
vine trenul și e seară
A câta stație o să
fiu și eu?
(Cătălin D. Batky, 09 ianuarie 2015, orele 21:29)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






