Când soarele va fi pustiu,
Când peste ceruri trece-a punte,
Va fi târziu...mult prea târziu.
Când gheața se va sparge-n valuri,
Când cerul va fi arămiu,
Când lacrimi vor cădea pe maluri,
Va fi târziu...mult prea târziu.
Când cel mai singuratic tren,
Călca-va drumul nisipiu,
Când stele îți vor scrie semn,
Va fi târziu...mult prea târziu.
...
Și-n timp ce miezul nopții trece,
Iar eu mă chinuiesc să-ți scriu,
Un vânt îți suflă la ureche:
Că e târziu...mult prea târziu.
(Cătălin Daniel Batky, 24.01.2012, 04:11 AM)
