DIN NOU...

...
Azi am început să mă descarc. Sunt atâtea lucruri ce trebuiau spuse şi nu am avut niciodată ocazia să o fac. În cap mi se învârt o multitudine de întrebări care nu mă lasă să mă desprind.
- Cine eşti? Nu ştiu..ştiu doar cine ai fost când m-ai privit în ochi pentru prima dată. Tot ce a urmat..a fost rezultatul acelei încrucişări de priviri prea reală şi prea frumoasă.
- Îți mai pasă? Nici asta nu ştiu..ştiu doar că ți-a păsat în momentul în care te-am căutat şi am vrut să îți fiu aproape..pentru că, în telefon vocea este distorsionată şi nu reflectă frumosul. Am mers unde ai fost..pentru vocea aceea, voiam să o aud, clară şi vie..şi dătătoare de curaj, forță..încredere.
- Mă iubeşti? Dacă ştiu un lucru despre asta, este acela că..ai fost acolo. Mă doare să folosesc timpul trecut, am urât mereu să expun idei la trecut. M-ai iubit, poate, sau a fost o iluzie...provocată de priviri. Aş vrea să cred că iluziile dispar la timp scurt..nu țin în plasă sentimente, trăiri, amintiri.
- Te doare? Nu ştiu...te-am văzut în lacrimi, însă păreau a fi lacrimi de bucurie...lacrimi ce au născut nişte promisiuni pe care eu încă le țin. Nu eşti aici, nu pot spune că vei mai fii. Totuşi țin să îți spun că nu aş vrea să te doară. 
- De ce? Probabil nu voi ştii niciodată asta...nu cunosc motive suficient de bune. 
....
Îmi pare rău că ai pus punct acolo unde se potrivea şi virgula, dar hei...cine sunt eu să schimb sensul unei poveşti? Dacă de mic am fost obişnuit cu faptul că o poveste are mereu un final fericit, realitatea mi-a arătat că prea puține sunt acelea cu final frumos, majoritatea sfârşindu-se cu fum, alcool, tristețe şi întrebări fără răspuns.
Îmi pare rău că nu am reuşit să fiu ceea ce ai fi vrut, pentru că am fost mereu un tip ciudat, diferit, de neînțeles. 
Îmi pare rău că nu ți-am arătat cât de mult te iubesc, nu am ştiut niciodată să o fac. Deşi arta cuvintelor mi-e familiară...când vine vorba de tine nu prea îmi găsesc cuvinte potrivite.
Îmi pare rău că nu mai eşti aici.
Îmi pare rău.
rău.

Am uitat o ultimă întrebare şi răspunsul îl deții doar tu:
- Te vei întoarce? 

LEGEA ANTI-FUMAT!!!(MESAJ NEFUMĂTORILOR)

Nu o să mă lungesc(prea mult), ci o să punctez doar punctele esenţiale şi care scot în  evidenţă prostia, respectiv fantezia unor idealişti care efectiv refuză să accepte o realitate veridică şi palpabilă.
...
OK, am citit legea asta de vreo câteva ori şi drept urmare, pot să afirm cu mâna pe brichetă că nu am priceput nimic.
FUMATUL ESTE STRICT INTERZIS ÎN ORICE SPAŢIU PUBLIC(şi privat, pentru că de ce nu) ÎNCHIS şi bla, bla, bla...bla.
O să...defapt nu, nu o să... Hai totuşi să analizăm puţin(deşi nu merită) această idioţenie.
...
Preşedintele nostru "drag şi bun" Claudel Ionatan, a aprobat(în lipsă de activităţi prezidenţiale importante) această mirifică lege de unde o să fie scandalizări, proteste, ieşiri în stradă, iar şi încă o dată din nou.
România noastră "pitorească" are multe bube, multe probleme, şi poate că asta ar fi fost ultima dintre ele. Ce ne facem cu prostituţia, corupţia, violuri, etc? Well, hai să fumăm o ţigară în timp ce ne gândim la nişte rezolvări..oh, nu putem. Nu putem să ne bem cafeaua în localul preferat şi pe care îl frecventăm zilnic, poate, pentru că ne place şi ne simţim bine. Nu putem să bem o bere şi să ne uităm la un meci în acelaşi local, pentru că...pe cine naiba deranjează?
Risc să fiu misogin, dar, cu mâna pe brichetă zic că nu îmi pasă. Am ascultat zilele trecute, defapt, de când e tărăboiul ăsta cu fumatul, mai multe posturi de radio care făceau sondaje, evident, pentru entertainment, că doar nu le ia nimeni în seamă...right?
Okay, am ascultat nişte păreri şi dintre toate, vreau să parafrazez între ghilimele cum s-a exprimat o "stimată doamnă":
"Păi, eu sunt de acord să nu se mai fumeze, pentru că de câte ori merg cu copilul meu de 5 ani la bar, risc să îl îmbolnăvesc atât pe el, cât şi pe mine, pentru că eu nu fumez..."
Şi acum, părerea mea "de specialist": Ă, helău, tanti, lady, babă, cum îi fi. Ce pana mea cauţi cu un copil de 5 ani la un bar??? Eşti normală la capul ăla sau îl ţii degeaba pe umeri? Dacă vrei să bei un suc cu copilaşu tău(viitor politician, probabil) du-te mă fată la o cofetărie, acolo clar nu se fumează şi nu am nicio problemă, e chiar bine. Dar...mă repet: la bar? La un fucking bar? Ce vrei să înveţe copilu ăla? Vrei să aibă "modele de urmat" preluate din bar? Nu, nu cred că vrei să dai de mine la masa alăturată, pentru că îţi fac o imagine din ceea ce ai putea vedea: Eu, o masă plină de sticle(mai degrabă goale decât pline), adâncit în discuţii despre viaţă, în timp ce savurez 2,3,4,19 ţigări. 
Hmm...frumos peisaj, zic. Nu înţeleg de unde tâmpenia asta colosală cu "fumatul pasiv" şi vai-doamne ce mă îmbolnăvesc, pentru că fumez involuntar, trag în piept fum de ţigară din bar. Bine că nu te îmbolnăveşti de la tot felul de e-uri din fel de fel de alimente pe care le cumperi zilnic, săptămânal sau lunar de la hypermarket-uri. Alea nu sunt nocive? Sunt naturale? 
Ştii care e faza? Un pachet de ţigări iese cu 2,5 - 3 ron din fabrică. Pânp ajunge la magazine, se adaugă taxe, tva-uri, impozite şi alte căcaturi pe care eu şi alţi fumători le plătim. Realizezi că din ţigări şi alcool se fac bani? Adică, ţara se alege cu bani frumoşi de pe urma fumătorilor? Şi taman nouă, ni se interzice fumatul în localul preferat. Stai o secundă, cât timp tu, nefumătorule, te bucuri şi ţopăi precum Scaraoschi în talpa iadului, eu o să îţi fac o comparaţie ca să vezi defapt, pentru ce "lege" te bucuri.
Să zicem că mergi la restaurant, îţi comanzi ceva..hai să fie peşte, că nu îl agreez sub nicio formă. Eu vin, am loc doar la masa de lângă tine. Eu îmi comand un piept de pui, sau o ceafă la grătar, ceva, nu contează. Pot eu să te reclam că mănânci peşte? Uite, nu vreau să îmi miroase hainele sau să simt miros de peşte că mă îmbolnăvesc. POT EU SĂ ÎŢI INTERZIC SĂ MĂNÂNCI PEŞTE DOAR PENTRU CĂ EU NU ÎL SUPORT? 
Nu pot. Exact, mi se pare de prost gust să fac asta. Deci, îmi mănânc frumos mâncarea mea, cu toate că mirosul de peşte de la masa ta nu îmi convine şi nu mă bucur, dar tac. Mănânc frumos, încrec să ignor mirosul ăla de peşte care pe mine mă doboară, şi nu îţi spun nimic. Îţi respect preferinţele şi nu comentez.
Dar tu, ce faci? Dacă eu îmi aprind o ţigară şi stau în linişte, te dai de toţi pereţii că te intoxici şi că ce lipsă de respect din partea mea...nu? 
Mi se pare penibil, penibil, jenibil şi de tot râsul.
...
Sper să fie petiţii, manifestări de tot felul, pentru că eu nu accept...să mi se ia democraţia din palme. Nu accept să mă integrez într-o minciună continuă, într-un comunism muşamalizat, pur şi simplu nu accept. Şi de amenzi...nu mai zic.
...
.....
......
Prea multe cuvinte pentru ceva ce nu merită dezbătut, ci aruncat la coşul de gunoi, alături de alte "legi" care nu s-au aprobat(alocaţii mai mari, pensii mai mari, un salariu mai mare...). 
Am bătut câmpii degeaba prin acest articol, nu ştiu câţi dintre voi o să citiţi până la capăt, zic doar atât: ne ducem pe pulă. Ne trebuie un Hitler să ne elimine corupţii din ţară. Nu avem nevoie de legi anti-fumat, anti-băut, anti-respirat, avem nevoie de o curăţenie generală. Avem nevoie de un Iliescu lângă nea Nicu şi de toţi "tovarăşii" acestuia, la loc de cinste...cam 3m ajung.
Dacă te-am ofensat cu ceva, înghite, la fel cum eu înghit căcaturile astea multe zi de zi. Nu-ţi plânge de milă, că oricum nu te ascultă nimeni.