TRISTEȚE DE MARTIE...

Câmpul este din nou verde,

Susură izvorul lin.

Dincolo de metereze

Se arată câte-un crin...

Iz  puternic de brândușă,

Mă izbește în poiană.

Se-ntrevede printr-o ușă,

Fosta și iubita iarnă...

Mă cuprinde-ncet o stare,

De tristețe provincială.

E un vis? Sau,...mi se pare.

Mă străbate o răceală...

Mă îndrept cu pașii lini,

Fără de vreo explicație.

Simt din van, miros de crini,

E-o tristețe grea de Martie...

                                         (Cătălin Daniel Batky, 28.02.2013)

LACRIMI...ȘI DOR

DESPRE `FLUTURELE ALB...`

„Viața noastră nu începe în clipa în care ne naștem, ci cu nouă luni înainte. La fel este și în cazul morții. Unii dintre noi mor cu mult înainte de a muri...”

După o absență de câteva luni bune(să nu zic ani), Nicu Nicolaescu, pe numele lui, Nicolae Ciobanu, reușește să mă uimească din nou cu o nouă creație literară de excepție.
Dacă „Supusul Satanei I și II” m-au impresionat până la lacrimi, „Fluturele Alb” nu s-a lăsat deloc mai prejos și a reușit să trezească în mine toate stările pe care le-ar putea avea o persoană. De la milă la regrete, de la iubire la ură, de la bucurie la tristețe și, în sfârșit, de la tristețe la o părere de rău. Da, mi-a părut rău că cele 136 de pagini s-au perindat atât de repede prin fața ochilor mei încât nu am realizat cât de repede am ajuns la finalul unei povești incredibile, scrise într-o manieră de invidiat.
Nicu Nicolaescu își arată, încă o dată, o părticică din harul pe care îl deține. Așterne cuvinte pe foaie, cuvinte care devin invățături și lecții importante de viață. Prin personajele sale, prin acțiunea care își face simțită prezența încă de la început, reușește să îmbine perfect religia și drama, axându-se, din nou pe un personaj pe care îl prezintă în fiecare stadiu al dezvoltării lui. Îi arată atât partea umană, ca mai apoi să îi dezlănțuie monstrul predominant în poveste.
Ceea ce m-a impresionat a fost Mila, personajul pozitiv și inocent al cărui rol semnificativ nu l-am găsit decât aproape de final, rol care m-a bucurat dar m-a și întristat totodată. 
Dacă un om se naște pentru a lumina „cărarea” altuia în viață, atunci pentru ce trăiește? Iubește în secret și în zadar omul căruia i-a fost dat, dar care rămâne inconștient la semnalele pe care le primește și se îndreaptă spre alte direcții total greșite, direcții care îl conduc la pierzanie. Ultimele momente de inconștiență distrug orice urmă de „lumină”, întrucât apare o voce care strigă în ecouri „E prea târziu..”. Dacă omul, primind un „ghid”spre adevăratul lui destin, ce anume poate fi atât de puternic încât să îl facă să devină un monstru fără pereche, o fiară care controlează un corp uman?
....
Citind „Fluturele Alb” o să vă răspundeți de bună seamă la întrebări și o să vă deschideți ochii, dacă nu ați avut încă această ocazie.
Nu dau mai multe detalii, vă las pe voi să descoperiți comoara de înțelepciune ascunsă în 136 de pagini de poveste emoționantă, captivantă și răvășitoare...

Maestre, mă înclin din nou în fața talentului și dăruirii de care dai dovadă. Ține-o tot așa, aștept cu nerăbdare următoarea poveste „schimbătoare de suflete”. 

Cu acordul anticipat al autorului, vă las link-ul de unde puteți citi online această minunăție de carte:

APASĂ AICI PENTRU A CITI ONLINE

LA REVEDERE, FACEBOOK!

FINALLY, am reușit!
Am pus capăt dependenței față de cel mai popular site de socializare din prezent, și anume, FACEBOOK!
Motivele sunt diverse, așa că trec doar câteva:
- 90% din utilizatorii Facebook nu au idee ce e ăla site de socializare
- 80% din utilizatorii Facebook au vârste care variază între 7-15 ani
- campaniile, începând de la cele electorale până la cele la tampoane, se țin pe Facebook și depind de LIKE-uri și SHARE-uri
- pițipoancele și cocalarii au transformat 99% din Facebook în HI5
- prea multe dovezi de prostie și incultură
...
Prin urmare, am renunțat la profilul meu de Facebook, cel puțin pentru o perioadă. Sper să nu mai simt nevoia de a „socializa” la acel nivel.
După cum se vede, o să reîncep activitatea pe aici, acum că mi-am eliberat 99% din timpul liber, care era ocupat de „teroarea albăstruie”.
So...pe curând :)

PRIMA ZĂPADĂ (II)

Pe cer alburiu,
Așterne-mi cărarea
Și-n zori timpuriu
Alungă-mi uitarea..



În crivățul aspru,
Șoptește-mi, iubire,
Și-n codrul albastru,
Adu-mi mărginire..



Cu aripi de gheață
Sculptează-mi oglindă,
Iar creștetul moale
Îl lasă să ningă...

                                                                Cătălin Daniel Batky, 5.12.2012

UN TRANDAFIR...

Cuvintele sunt de prisos când lacrimile își țes povestea...

PAGES FROM MY DIARY (1)

You stand by in the evening
Waiting for a chance,
You hear his steps...
His walk is like a dance

It's pretty cold inside,
But your body is still hot,
The passion has never died,
Even if your heart..decided to stop

Your first moment was there,
When you felt his deadly kiss
And when he left, you swore that
You'll not live any longer like this

And finally...

Feel the winter in your heart,
Let your pain fly away,
Bring back your magic smile,
All these things will change...someday.

                                                                Cătălin D. Batky, 02.10.2012