SCRISOARE CĂTRE SUFLET...

Îmi permit să ies din realitate și să re-intru într-o lume a cărei cărări le-am bătut deja de câteva ori căutând imposibilul, sau irealul...
Îmi permit să mai închid ochii și să mă văd în locul pe care nici în vis nu îl pot umbla...
Îmi permit să îmi mai las sufletul să își aleagă o destinație, veșnic cu mustrarea „pentru ultima dată..” ...
...
Detașat de tot ce mișcă, mă regăsesc într-un loc pe care nu l-am cutreierat de ceva vreme. 
Am crezut că nu o să am nevoie de el, însă mă văd nevoit să bat la porțile grele din nou, implorând milă...
...
Nu e originală, nu am scris-o eu, dar următoarea „scrisoare”, închide o mulțime ochi și deschide câteva suflete...