Nu, nu sărbătoresc nimic, vă las o poezie care explică mai bine motivul pentru care nu accept ziua asta:
NUNTĂ
De ziua nunții tale-ți scriu,
Acum, câteva rânduri
Desprinse dintr-un paravan,
De mii și mii de gânduri.
Te văd, un înger preafrumos,
Pe scara nemuririi,
Cu fața-ți îndreptată-n jos,
O, sclav al fericirii!
Veșminte de un alb ceresc,
Coroană-mpărătească,
Un zâmbet prea puțin lumesc
Și-o lacrimă sihastră.
Pe ritmuri tandre de viori,
Printre mulțimi cu plete,
Pășești, în scâncet și-n fiori,
Pe drumuri incomplete.
Aruncă-ți trupul de noroi,
Și rupe-ți fața, ochii,
Pătrunde-n vânt ca un strigoi,
Și luptă-te cu morții.
Buchetul, foc mistuitor,
Iar lacrimile-ți ploaie,
Un vals, cutremur izbitor,
Ce-o lume vrea să-ndoaie.
...
(Cătălin Daniel Batky, 14.02.2012, 00:12)
