AȘA CA DE CRĂCIUN =))

Bă, vine Crăciunu. 
Zăpadă n-avem, mirosuri de coji de sărbători io unul nu simt, colindători, pun pariu că nu o să fie, ce să mai, semnele  că vine Crăciunu =))
Eu ce să zic, că nu-s pregătit deloc, dar m destulă vreme încă(nu-i de parcă mâine seară îi seara de Crăciun).
Oricum, că tot nu am ce să postez de Sărbători, fac ceea ce știu io cel mai bine, critic. Hai să vă arăt câtă limbă română știu unii.
 ...
Poza pe care urmează să o vedeți, conține un mesaj subliminal extrem de ascuns în text, și nu poate fi găsit decât citind textul în stare de ebrietate(adică rupt de beat).

DE ASTĂZI...COLINDĂM!

Fie ca această zi în care „s-a dat startul” la colindat și care prevestește bucuria nașterii Domnului, să ne surprindă împăcați, mulțumiți, fericiți și cu speranțe că binele ne bate la poartă și așteaptă să-l primim înăuntrul curții noastre sufletești.

Cad fulgii mari încet zburând,

Și-n casă arde focul,

Iar noi pe lângă mama stând

De mult uitarăm jocul.

De mult și patul ne-aștepta,

Dar cine să ne culce

Rugată, mama repeta

Cu glasul rar și dulce

Cum sta pe paie-n frig Hristos

În ieslea cea săracă,

Și boul cum sufla milos

Căldură ca să-I facă,

Draguț un miel cum I-au adus

Păstorii de la stână

Și îngeri albi cântau pe sus

Cu flori de măr în mână.

Și-auzi! Răsar cântări acum,

Frânturi dintr-o colindă,

Și vin mereu, s-opresc în drum,

S-aud acum în tindă --

Noi stam cu ochii pironiți

Și fără de suflare;

Sunt îngerii din cer veniți

Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei cântă înălțător și rar

Cântări de biruință,

Apoi se-ntorc și plâng amar

De-a Iudei necredință,

De spini, de-ostași, și c-a murit...

Dar s-a deschis mormântul

Și El acum e-n cer suit

Și judecă pământul.

Și până nu tăceau la prag,

Noi nu vorbeam nici unul --

Sărac ne-a fost, dar cald și drag

În casă-ne Crăciunul.

Și când târziu ne biruia

Pe vatra caldă somnul,

Prin vis vedeam tot flori de măr

Și-n fașe, mic...pe Domnul.

                                 (George Coșbuc)