Nu știu ce-mi veni...Așa, din senin...
Aud numai „minuni” pe la tembelizoare(C.C), așa că, după cum am spus, trebuie să lămuresc odată și-odată chestia asta.
Dat fiindcă nu aparțin grupării „NASA” sau altor din astea științifice, mă rezum în câteva cuvinte:
1990
1999
2001
2003
2005
2009
2011
...
S-a întâmplat ceva?
NU, EVIDENT CĂ NU!
...
Atunci, ce se va întâmpla în 2012?
NIMIC!
...
Și cu asta, am zis tot!
Pentru fanii „Apocalipsei” le recomand filmul:
Pe curând...
V-ați gândit vreodată că un cuvânt poate schimba tot?
Dacă nu, vizionați materialul următor și trageți voi concluziile...
Emoționant, așa-i? Câte poate schimba chiar și un singur cuvânt?
Poate mai mult decât ar putea-o face o sumă imensă de bani...
...
Așa-i? Mă gândesc care este cuvântul pe care ar trebui să-l rostesc să schimb asta...Știi...poate că „timpul trecut” nu ar ajuta prea mult, și totuși, cum ar trebui să reformulez faptul că „Mi-e dor de tine și de tot, îmi lipsești enorm și ce-i mai dureros e că nu știi asta, sau nu îți mai pasă...” ? (Pt. J.)
Și ne mai mirăm de ce vin atâtea greutăți pe noi? Priviți de ce!
Deci nu știm cine e Fecioara Maria. Ce știm de Iisus?
Doamne, acum am aflat: „Te-au spânzurat pe CRUCE, nici de cum nu te-au răstignit!”
Deci, cam asta este pe la noi! Nu zic, o fi grești ăia, din Japonia cu ceva, dar nu cred că au zis ei că „Iisus Hristos a fost spânzurat” și „Fecioara Maria e cea mai tare(din parcare)”.
...
Zilele astea, am avut un vis. Se făcea că, lipsit de orice speranță, am vrut să „arunc la coș” totul. Însă, s-a întâmplat ceva neașteptat. Printr-o simplă vorbă, nu doar că m-am oprit din drumul spre „coș”, ci le-am așezat pe toate la locul lor. Singur, nu aș fi reușit asta niciodată. Probabil că o singură persoană ar mai fi reușit asta, însă nu a fost să fie așa. Mi-a ieșit în cale un înger, un înger cu aripile lovite, însă nu frânte, un înger pierdut, pe o cale pierdută...
Încerc să îți anin zborul, să te fac să te ridici în înalt. Vreau să te văd fericit, să urmezi calea cea dreaptă!
O să reușesc? Dacă nu, o să învăț...cu timpul.
Ce pot să afirm, este că tu mi-ai redat speranța, mi-ai înviat visele care au pierit în molozul nesfârșit al renunțării, m-ai readus la viață cu o suflare, m-ai făcut să cred din nou, în mine. Pentru asta, m-am gândit că, deși nu ești tocmai aici, cu mine, îți trimit un mesaj:
TE IUBESC!
...Ce aștept?
A sosit...Da, și cred că ăsta va fi începutul unei noi zile. Însorite? Nu...
Mă îndrept spre ceva ce nici eu nu cunosc, spre o extremă total necunoscută mie. Îl văd. Mă privește senin, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Dacă aș ști că greșesc, aș da înapoi. Însă nu știu nimic, doar că trebuie să continui, întrucât, după un timp, va fi prea târziu.
Încerc să privesc prin fereastra imaculată, nu văd nimic. De ce, când era murdară, vedeam tot? Încă foarte clar...
Nu fac nicio mișcare, aștept să treacă în viteză un vis care să împrăștie noroi...acum o să văd.
Și mai fac un pas. Mă opresc, zâmbesc timid, cu capul în pământ și cu ceva ce în urechi îmi sună „And nothing else matters..noooo”. Aș vrea să strig „So close, no matter how far...”, însă nu pot scoate niciun sunet. Înaintez. Mă simt ca un necunoscut printre o mulțime. Deși, în față nu e nimeni...e doar,..., îl cunosc...și atunci, de ce mă simt așa?
...
Un autobus pornește zgomotos, lăsând în urmă fum și dstrugând visele cele mai albe ale unei nopți nedormite...
Înainte să încep să vorbesc singur :)), vă urez tuturor un „1 iunie fericit!” și „La Mulți Ani!!!, cu ocazia zilei copilului.
Deși timpul trece peste noi și lăsăm copilăria în urmă, există o mică părticică din noi care râvnește să se mai joace măcar o dată ca un copil. De aceea, astăzi, 1 IUNIE 2011, noi sărbătorim acest sentiment, alături de ceilalți copii. Este o zi a distracției și a jocurilor.
Ca să vă aduc aminte de copilărie, sau să vă stârnesc „copilul din voi”, vă invit să ascultați urmăătoarea melodie și să cântați împreună cu mine:
„E o lume minunată în care veți găsi
Numai copii...”
Piesa o știți foarte bine, deci, să-i dăm drumu:
Pentru că tot am încălzit atmosfera, cum ar fi o zi ca asta fără râsete?
Nici cum...
De aceea, am pregătit ceva special pentru voi, dragi citiori: URMEAZĂ DECI, SURPRIZA ZILEI:
ce să fie, ce să fie??? O mașinuță, poate o păpușică?
NUUU, NICI VORBĂ!
