...de Cătălin Batky, doar eu...
În umbra ta...rămâne marea...
Doi ochi căprui, albastrul ei îi spală...
Pe-o stâncă udă se rezemă uitarea
Şi ca prin vis, privirea-i lasă goală...
Faleza veche, bântuie a dor..
Nisipuri fine, faţa-ţi desenează,
Pe valurile triste care mor..
Un sentiment adânc, se resemnează...
În adieri nocturne, pâlpâie lumină..
Departe, undeva, se vede farul...
În miez de noapte urlă o sirenă,
Dar nu e nicăieri, el, marinarul...
Ascultă-n taină o veche vioară,
Pe strune cum îi cântă lin, amar..
O veche melodie dintr-o vară..
Ce-i frânse inima în ritm barbar...
O sticlă goală îl îndeamnă
S-asculte calm, ore în şir..vioara,
Pe chipu-i liniile-i înseamnă
Că i-a trecut prin frunte, vara...
Degeaba-ncearcă el s-ascundă..
Îl doare, timpul ce-a trecut,
Ar vrea să nu poată să plângă...
Pe cel pe care l-a pierdut...
