Nu știu ce m-a prins mai tare, poezia, linia melodică, sau imaginile...
Eu tot ce pot să spun este GENIAL!
Nu vreau să fiu în haită şi flămând, 
Prefer să-l văd pe cel ce mă împuşcă, 
Să ştiu că timpul trece ca un gând... 
Şi el flămând... Din viaţă simt că muşcă. 
Zăpada iernii-i uneori prea mare, 
Şi drumul, singur, nu mai pot să-l fac, 
Însă mi-e greu şi nu mai am răbdare, 
Şi-aştept ca timpul să-mi găsească leac. 
Prin faţa mea trec haite-nflămânzite 
Spre un himeric ţel neînţeles, 
Mânate de-ale simţului ursite 
Şi de-al instinctului real regres. 
Zăpezile sunt mari şi cad întruna, 
Mutând hotare înspre necuprins, 
Iar dacă uneori răsare luna, 
Presimt că-i vremea să m-arăt învins. 
În haită pot să fiu un anonim, 
Dar viaţa n-o pot duce clandestin. 
Chiar dacă am un drum de-nsingurat, 
Nu vreau s-ajung în haită lup turbat. 
(versuriDaniel-Dumitru Darie)
 
Genial? Este putin spus. Nu stiu de ce te regastesti asa putin! Sau doar am impresia?
RăspundețiȘtergere