Sprâncenele albe și dese,
Un zâmbet puțin vinețiu,
Obrajii ca două cireșe
Iar restul...e rece, pustiu...
O mână ușoară și blândă,
Mi-atinge creștetul nins,
Iar flacăra caldă, plăpândă,
Se luptă cu cel ce a nins...
***
Mai stai lângă trupul uscat,
Așteaptă..și lasă să cadă,
De sus, pe cer înnorat
Curată..prima zăpadă...
Sărută-mă aspru pe frunte,
Și zgârie-mi un nume pe trup,
În văl de argint dinspre munte,
Cu ochii albaștri de lup...
Respiră-mi un crivăț pe gene,
Îneacă-mă-n ceața de fulgi,
Așază-mi coroana de pene,
Îngheață și lasă-mă-n giulgi...
Privește-mi în ochi și-i închide,
Obrajii prefă-i în beton,
Iar trupul de gheață întinde-l,
Și lasă-l sub clar de neon...
Doar buzele calde le lasă,
Apropie-le într-un sărut,
Iar candela de pe fereastră,
Va ști când voi fi dispărut...
***
Lasă-mi pe trupul uscat,
Lasă, iubire să cadă,
Din cerul mereu înnorat,
Curată..prima zăpadă...
(Cătălin Daniel Batky, 09.01.2012, dedicată special lui Andrei ;) )
Băi, nu tare fac eu chestii de genul(bine, o fac tot timpul), dar nu asta era ideea.
Postarea de azi este destinată tututor, și este menită să răspundă câtorva întrebări pe care voit/nevoit mi le-ați pus. Am ales 5 dintr ele.
1. De ce nu apar categorii în blog?(cum sunt altele)
Răspuns: E foarte simplu. Nu e un blog de politician, de vedetă, de firme, etc. E un simplu blog creat în totalitate de mine, prin urmare, e ca un jurnal în care însemnez lucruri/evenimente/sentimente/trăiri/idei/impresii și vreau să le împărtășesc cu lumea. Printre altele, sufletul meu nu e împărțit în categorii, e împărțit în bucăți..iar asta, e altă poveste..
2. De ce fac campanii?
Răspuns: Greșită întrebare...eu nu le fac, eu le promovez, cele care mă interesează pe mine și pe prieteni. Dacă am să fac eu vreodată vreo campanie, va avea un nume precum OPRIȚI PROSTIA ȘI CRETINITATEA! (deși cred că există)
3. De ce scriu poezii pe blog?
Răspuns: Cam tupeistă întrebare, scriu și public fiindcă așa vreau, în fond, e blogul meu personal, nu văd de ce nu aș face-o.
4. „Ce zici dacă te fac admin la mine pe blog și postezi și tu?”
Răspuns: Oricât aș fi de încântat sau nu de astfel de propuneri, VĂ ROG, nu mă obligați, că am deja un parteneriat cu OVEEEEEEEEEEEEE și sunt nemulțumit de mine însumi că veci îs lipsit de idei, deci, nu am cum să postez și pe la voi. Poate mai încolo...
5. „Am vrut să îți las un comment, chiar am vrut noh, da nu am putut că nu am cont”
Răspuns: Băi, am schimbat chestia aia, că întradevăr, așa era, dar acum, puteți lăsa comentariu și fără cont, doar SCRIEȚI!
Hm, cam asta a fost.
Revin cu alte chestii..mai pline sau nu de sens.
Am avut surpriza plăcută să văd că v-a plăcut articolul precedent legat de muzică, și mi-am permis să mai selectez câteva piese care, hai să recunoaștem, ne-au făcut viața mai dulce de fiecare dată când puneam TV-ul pe ATOMIC :D
Piesa asta...of.
În orașul trist...luminile s-au stins...lumea e rea.
Noh fraților, unde sau când o să mai găsim așa ceva? Versuri, poveste, muzică...
Cum să visez? Cum să iubesc? Când tu mi-ai rănit...inima. :-(
Asta...
Ai să-nțelegi..cândva.
Aveți alte sugestii? Comentați :)
Well...oameni buni(și răi), am o premieră..defapt, băă, vine Apocalipsa!!!!!
Și am vești bune sau nu legate despre asta: nu vom fi loviți de trăznete(bine, dacă e furtună, io nu garantez:)) ), nu vom fi loviți de asteroizi(decât dacă ești cretin și crezi asta), nu se vor alinia planetele(bă, îs oarecum deja aliniate, da nu după boloboc=)) ), nu va exploda soarele(decât dacă va apare Făt Frumos de după șură), cutremure nu vor fi(da io sigur mă cutreumr de fiecare dată când aud vreo prostie cosmică), ci vom muri, atenție, VOM MURI ascultând ceva ce nici Dumnezeu nu a crezut că va auzi vreodată.
...
Nu știu exact CINE e capul acestei „operațiuni”, nu am nicio idee CÂND, nu vreau să știu CUM i-a fiert capul de a ajuns la o așa ceva, dar DE CE?
...
Nu îmi vine să cred că cei care odată au cântat
Veins that pump with fear
Sucking darkest clear
Leading on your death's construction
Taste me you will see
More is all you need
Dedicated to
How I'm killing you
vor și merge cu „Ler-ui ler...” DA, așa vom muri: Metallica featuring Ștefan Hrușcă!
Leru-i ler și iară ler,
Râde Domnul sus în cer,
Linu-i lin și iară lin,
Dracu stă pă vinilin...
Leru-i lin și linu-i ler,
Pică Domnu jos din cer,
Linu-i ler și leru-i lin,
Nu contează...îmi revin =))
Bine mă, io recunosc că nu-s normal, dar...să fim cât de serioși am putea fi și să nu ne gândim nici măcar o clipă că ar putea să se pișe Soarele pe noi de râs și să arunce cu ploi de focuri galbene...
Nho, astea fiind „colindate”, eu aștept piesele precum :
„Master of Carolling”
„Enter the Snowman”
„Juice in the jar”
„Nothing else matters”(Christmas edition)
„Turn the page and go LER”
„Fuel for LER”
„Saint Jesus is not Anger”
„Linu-i lin și Leru-i ler”
„Linu-i ler și Leru-i lin”(special edition including taraful „Black star”)
...
Avem chiar și o poză pe care Master of Strings Hrușcă o va face ditai postăru și o să o găsim pă tăte stâlpurile(nu stâlpii) și deah, concerte? Numa în cinste(...).
P.S.: Tocmai tră să renunț la vorba mea „No, decât 1 milion la Hrușcă, mai bine mă duc la Metallica”.
Trist, șei?
P.S.S.: Știrea nu-i din capu meu: VEZI AICI!
Nu scriu io prea mult chestii „amoroase”, dar am dat accidental, într-una din zilele anului trecut, peste câteva scrisori de-ale lui..cineva, și am găsit un fragment pe care vreau neapărat să îl împărtășesc cu voi:
„...referitor la ceea ce ai spus tu, că vrei să fim mai mult decât prieteni, aș vrea să îți mărturisesc ceva: de fiecare dată când îți spun „La revedere” și te îmbrățișez, mă gândesc cum ar fi să te sărut, să te strâng în brațe și să fiu cu tine. Însă de fiecare dată când fac asta, revin la realitate. Nu pot, sunt prietenul tău, mereu am fost și mereu voi fi cel care te ascultă și te sfătuiește. Mi-ai povestit multe, multe de-ale tale, cum te-a jignit ăla, cum te-a lăsat baltă ălalalt, te-am îmbrățișat, am plâns alături de tine și ți-am zis că nu merită să te consumi pentru orice dobitoc.
Gândește-te și tu...dacă am fi împreună, și, ar veni o vreme când, pe vrute ori nevrute ne-am certa și poate, te-aș jigni sau te-aș răni, nu ar avea cine să îți spună cât de dobitoc sunt..și nu vreau să fiu acel dobitoc.
Ai nevoie de mine, o știu, și voi fi mereu aici, când o să vrei să plângi, o să plâng cu tine, când o să râzi, voi râde și eu...dar va fi altul cel căruia o să trebuiască să îi spui „Te iubesc”...”
...
Când am citit asta, am tremurat, am scăpat câteva lacrimi și m-am gândit la un singur lucru: cât de mult poate să țină respectivul la acea persoană, încât preferă să fie măcinat pe dinăuntru decât să îi accepte iubirea.
Nu se termină aici romantismul, deși, astăzi, un „TE IUBESC” vine la fel de rapid pe cât se și duce.
Cuvintele nu mai au niciun fel de valoare, chiar dacă, mai sunt spuse din inimă.
Îmi permit să scriu în continuare câteva versuri, care au sau nu legătură cu asta:
Dacă ai fi o stea,
Te-aș așeza pe frunte...
Să-mi stai alături și să mă ghidezi pe drum,
Să uit de rău,
Să mă gândesc la bine,
Și să-mi ridic privirea din ceață și din fum...
Dacă ai fi regină,
Ți-aș fi veci servitor
Și nu aș cere mărire de salar,
Aș vrea doar un sărut,
O cruce și să mor
Și-un trandafir roșu lăsat pe un trotuar...
Iar de ai fi cu mine,
N-ai trăi ca-n povești
Ți-aș scrie propria ta poveste...
Te-aș ridica în slăvi
Și te-aș iubi pe veci
Fără de acte, însă nu românește.
Și ca să nu uiți că...
Urăsc să fac asta la început de an, dar mă simt obligat, mai ales după ce am tras cu ochiul la programele de entertainment de Revelion...și Doamne iartă-mă, plin de cocalarisme(Matteo, Maximilian-cocalar de top cu ochelari, Connect-R..o da, șefu cocalarilor...).
Hai să privim la niște staruri care au făcut istorie(nu prin penibilitate):
Text, muzică, sens..cu alte cuvinte, MUZICĂ!
Nu își arată..curu și țâțele..e decentă și CÂNTĂ!
Mai vreți? Unde naiba a dispărut muzica bună???
...
„Nu mai știu, a mai trecut un an,
Ploaia iar îmi bate ușor la geam...”
Ăăă, da, revin în atenția voastră, în prima zi a lui 2012, și am câte ceva de spus...
2011, a fost un an...dificil pentru unii, mai puțin pentru alții.
Pentru mine, 2011 a însemnat anul în care, mai înainte de toate, cea mai importantă perioadă din viața mea a luat sfârșit, mai exact, într-o ploaie de lacrimi și cu vocea tremurândă am spus:
„Vom pleca, vom pleca, vom pleca,
Și când ceasul despărțirii va suna,
Amintiri, bucurii, vise dragi ne vor lega,
Iar anii-aceștia nu îi vom uita..”
A fost anul în care am spus „Adio” unor oameni altături de care mi-am petrecut 4 ani din viață(la început, mi s-a părut a fi prea mult...iar la final, am oftat de ce a fost așa puțin).
A fost..anul în care, a trebuit să „rup” niște legături puternice cu niște oameni pe care pot să îi consider nu doar prieteni și foști colegi, ci adevărați mentori pentru mine, oameni care mi-au dat un sfat când am avut nevoie, și și-au spus părerea când le-am cerut-o, oameni pe care îi respect și care m-au învățat câteva lucruri de care am nevoie în trecerea asta efemeră printre ani...
Tot în 2011, am simțit emoțiile și am trecut de „examenul decisiv” după care, cică, se orientează orice tânăr(not my case), dar totuși, am trăit momente de neuitat.
Multe altele s-au petrecut în 2011, unele de care nu vreau, sau nu aș vrea să îmi aduc aminte, și altele, care aș vrea să rămână multă vreme în interiorul meu, și nu numai.
Pe plan bloggeristic(nu e chiar un cuvânt existent), anul 2011 mi-a adus destulă inspirație, ce să zic, că am reușit de multe ori să postez zilnic(oh, yeah), și sunt destul de mulțumit de mine pentru chestia asta.
Acum, la sfârșitul anului, am legat un parteneriat cu OVE, și daaaa, știu că nu am fost prea „activ” pe acolo, dar noh, am încercat să îl fac pe el să fie :)).
...
2012, Un An Nou! de la care nu pot să zic că am ceva așteptări deosebite, ci aș vrea doar ca să avem parte mereu de un izvor de pace și înțelepciune cu care să putem trece peste orice încercare.
Să fim mai buni, nu prea ne permite „situația” actuală în care ne aflăm, dar, putem să încercăm să îndreptăm unele greșeli și să începem anul cu o stare de bine(eu am reușit performanța incredibilă de a râde și a fi mai vesel decât în orice zi a lui 2011), și aș vrea ca asta să aibă urmări pe parcurs :).
Urările mele pentru voi nu se opresc la expresia „La Mulți Ani!”, și pentru că trăim niște vremuri nu prea plăcute, m-am gândit să vă ofer un mic cadou virtual, din care să învățăm cu toții câte ceva util.
