Întotdeauna vei fi așa?
Te rog, același zâmbet la infinit?
De ce nu simți durerea? Ar fi mai ușor pentru mine.
Crezi că totul se măsoară în timp?
Timpul le încurcă pe toate...și tot el le descurcă.
De ce...?
...
E prea greu pentru un om?
E prea mult...?
Sau...?
Știu, sunt o mulțime de întrebări la care nu găsesc răspuns.
Mereu va fi la fel...un zâmbet, e răspunsul tău.
Al meu e...va fi...
Același semn.
Tu știi de ce.
Şi mă răneşte...
Pe coarde emană tristeţe,
Dar sunetul cald...
Mă obligă s-o ascult.
Şi mă opresc aici...
Hm, forţat de partea mea "diabolică", şi de faptul că L-am cinstit pe Dumnezeu cu încă cinci cruci BONUS, pe lângă cele N+-1 de la biserică, nu am rezistat la ideea de a face un "mic" comentariu la un articol pe care mi l-a recomandat, prietenul meu virtual OVE(căruia îi mulţumesc pe această cale, bine, i-am mulţumit şi pă messenjăr, da nu asta era ideea).
...
Înainte să "încep" să vorbesc liber, fără a gândi măcar un pic ce scriu(da, glumesc), din nou, AVERTISMENT!!!
URMEAZĂ IMAGINI, NU, VIDEO, NU, MĂ ROG, CEEA CE URMEAZĂ ESTE ABSOLUT ŞOCANT!(NU APĂSAŢI BUTONU...a, n-am buton)
Nu ştiu câte greşeli de exprimare vor fi, nici câte lacrimi o să scapi, e doar ce simt, fără corecturi:
Regret clipele dulci şi-amare,
Când la nimic nu mă gândeam,
Dar astăzi urlă totu-n mine:
Mai bine nu te cunoşteam.
Eram şi-acum străinul care
N-avea nimic şi nu iubea,
Inima rămânea tot neagră
Şi-acum, de nu te cunoştea.
Nu aveam vise şi speranţe,
Şi chiar nimic eu nu simţeam,
Până ce mi-ai ieşit în faţă,
Mai bine nu te cunoşteam.
Simţeam şi-acum multă durere,
Şi fericit tot n-aş fi fost,
Dar n-aş fi auzit de tine...
N-aş fi ajuns să te cunosc.
Trăiam la fel aceeaşi dramă,
Şi lacrim grele tot curgeau...
Dar le-aş fi şters cu-a mele braţe,
Pe-a tale nu le mai simţeam.
Ar fi bătut şi-acuma vântul,
Şi ploaia tot m-ar fi udat.
Dar pieptul meu cel ud şi rece,
Pe-al tău nu l-ar fi-mbrăţişat.
Blestem acele reci momente,
În ochii mei când ai privit,
Şi te-ai apropiat de mine...
Doar tu ştii câte mi-ai promis.
Poate am fost senin o clipă,
Dar asta n-a durat prea mult,
Sunt tot eu cel ce-a fost acolo,
De ce oare te-am cunoscut???
E prea târziu să schimb acum ceva,
Când tot ce văd e sincer, foarte clar
Şi până în ultima clipă...
Am crezut că ...
Nu mai contează ce-am crezut...ci de ce am crezut?
...
Asta o să sune extrem de misogin, dar până o să poată cineva dovedi contrariul,
SUNTEŢI TOATE LA FEL! :D
....
Atââât!!!
...
Stai liniştită, merg mai departe :)
Marea...
Regatul meu infinit,
Izvor şi cale de vărsare
Palat în indigo şi-n verde pătat,
Albastrul tău..o lungă zare...
Prin ochii celui ce te cântă,
Neagră-i e privirea
Care-ţi cuprinde întinsul
Şi neajunsul
Colţ de Rai.
Ajunge o clipă...
Să privesc înapoi
Să ridic mâna...
...
Undeva...
E regatul meu.
